3 intrări
12 definiții

Explicative DEX

scandalisire sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: ~arăsăre / Pl: ~ri / E: scandalisi] (Înv) 1 Învrăjbire. 2 Scandalizare (1).

scalandisi v vz scandalisi

scandalisi [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 56v/24 / V: ~aland~, scădălizi, scăndăl~, scăndălizi / Pzi: ~sesc / E: ngr σκανδαλίζω] 1 vr (Îvr; îf scădălisi) A se jena. 2 vrr (Îvr; îf scalandisi) A se certa (2). 3 vt (Îvr; îf scăndălisi) A îndemna la rău Si: (îvr) a scandalici. 4-5 vtr A (se) scandaliza (1-2). 6-7 vtr (Îf scăndălisi, scăndălizi) A surprinde (sau a fi surprins) în mod neplăcut.

scandarăsăre sf vz scandalisire

scădălizi v vz scandalisi

scăndălisi v vz scandalisi

scăndălizi v vz scandalisi

Sinonime

SCANDALISI vb. v. indigna, revolta, scandaliza.

SCĂNDĂLISI vb. v. mira, nedumeri.

scandalisi vb. v. INDIGNA. REVOLTA. SCANDALIZA.

scăndălisi vb. v. MIRA. NEDUMERI.

Arhaisme și regionalisme

scandalisire, scandalisiri, s.f. (înv.) 1. jenă, rușine, sfială. 2. învrăjbire, ceartă. 3. îndemn la rău. 4. scandalizare. 5. surprindere neplăcută.

Intrare: scandalisire
scandalisire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scandalisire
  • scandalisirea
plural
  • scandalisiri
  • scandalisirile
genitiv-dativ singular
  • scandalisiri
  • scandalisirii
plural
  • scandalisiri
  • scandalisirilor
vocativ singular
plural
scandarăsăre
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: scandalisi
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scandalisi
  • scandalisire
  • scandalisit
  • scandalisitu‑
  • scandalisind
  • scandalisindu‑
singular plural
  • scandalisește
  • scandalisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scandalisesc
(să)
  • scandalisesc
  • scandaliseam
  • scandalisii
  • scandalisisem
a II-a (tu)
  • scandalisești
(să)
  • scandalisești
  • scandaliseai
  • scandalisiși
  • scandalisiseși
a III-a (el, ea)
  • scandalisește
(să)
  • scandalisească
  • scandalisea
  • scandalisi
  • scandalisise
plural I (noi)
  • scandalisim
(să)
  • scandalisim
  • scandaliseam
  • scandalisirăm
  • scandalisiserăm
  • scandalisisem
a II-a (voi)
  • scandalisiți
(să)
  • scandalisiți
  • scandaliseați
  • scandalisirăți
  • scandalisiserăți
  • scandalisiseți
a III-a (ei, ele)
  • scandalisesc
(să)
  • scandalisească
  • scandaliseau
  • scandalisi
  • scandalisiseră
scalandisi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scădălizi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scăndălisi
  • scăndălisire
  • scăndălisit
  • scăndălisitu‑
  • scăndălisind
  • scăndălisindu‑
singular plural
  • scăndălisește
  • scăndălisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scăndălisesc
(să)
  • scăndălisesc
  • scăndăliseam
  • scăndălisii
  • scăndălisisem
a II-a (tu)
  • scăndălisești
(să)
  • scăndălisești
  • scăndăliseai
  • scăndălisiși
  • scăndălisiseși
a III-a (el, ea)
  • scăndălisește
(să)
  • scăndălisească
  • scăndălisea
  • scăndălisi
  • scăndălisise
plural I (noi)
  • scăndălisim
(să)
  • scăndălisim
  • scăndăliseam
  • scăndălisirăm
  • scăndălisiserăm
  • scăndălisisem
a II-a (voi)
  • scăndălisiți
(să)
  • scăndălisiți
  • scăndăliseați
  • scăndălisirăți
  • scăndălisiserăți
  • scăndălisiseți
a III-a (ei, ele)
  • scăndălisesc
(să)
  • scăndălisească
  • scăndăliseau
  • scăndălisi
  • scăndălisiseră
scăndălizi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: scăndălisire
scăndălisire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scăndălisire
  • scăndălisirea
plural
  • scăndălisiri
  • scăndălisirile
genitiv-dativ singular
  • scăndălisiri
  • scăndălisirii
plural
  • scăndălisiri
  • scăndălisirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)