scamatorie sf [At: PR. DRAM. 293 / V: (îrg) scămăt~ / Pl: ~ii / E: scamator + -ie] 1 Arta și tehnica de a produce iluzii (optice) prin mișcări abile și rapide ale mâinilor Si: iluzionism, prestidigitație, (reg) boscărie (1). 2 (Pex) Iluzie (optică) provocată de scamator cu ajutorul tehnicii de a produce iluzii (optice) prin mișcări abile și rapide ale mâinilor Si: iluzionism, prestidigitație, (reg) boscărie (2). 3 (Pop) Spectacol (mai ales de marionete sau de circ) care are loc la bâlciuri, iarmaroace etc. 4 (Fig) Șarlatanie.

SCAMATORIE, scamatorii, s. f. Faptă aparent miraculoasă (transformarea unui obiect în altul, apariția și dispariția unor obiecte etc.), în realitate bazată pe iluzii optice datorite dibăciei și rapidității gesturilor, agerimii mîinilor etc. Se pricepea la scamatorii cu cărți de joc. VORNIC, P. 196. Nu s-a gîndit decît la scamatoriile pe care le făcea. SAHIA, N. 67. ♦ Fig. Înșelăciune, potlogărie. Inima ta de cetățean te lasă să comiți o asemenea scamatorie în banii statului? ALECSANDRI, la CADE.

SCAMATORIE s.f. Faptă, acțiune care pare la prima vedere miraculoasă, dar care se bazează pe dibăcie și pe iuțeala gesturilor cu care este făcută; arta de a face astfel de fapte. ♦ (Fig.) Înșelătorie, potlogărie. [Gen. -iei. / < scamator + -ie].

SCAMATORIE s. f. faptă, acțiune care pare la prima vedere miraculoasă, dar care se bazează pe dibăcia și pe iuțeala gesturilor cu care este făcută; arta de a face astfel de fapte: prestidigitate. ◊ (fig.) înșelătorie, potlogărie. (< scamotor + -ie)

SCAMATORIE ~i f. 1) Arta și tehnica de a produce iluzii (optice) prin mișcări abile (și rapide) ale mâinilor; iluzionism. 2) Iluzie creată astfel; iscusința scamatorului. 3) fig. Inducere în eroare; mistificare; înșelăciune; șarlatanie. [G.-D. scamatoriei] /<fr. scamator + suf. ~ie

scamatorie f. apucătură de scamator.

scamatoríe f. (d. scamator). Boscărie, arta scamatoruluĭ. Fig. Șarlatanie, pehlivanie.

scămătorie sf vz scamatorie

scamatorie s. f., art. scamatoria, g.-d. art. scamatoriei; pl. scamatorii, art. scamatoriile (desp. -ri-i-)

scamatorie s. f., art. scamatoria, g.-d. art. scamatoriei; pl. scamatorii, art. scamatoriile

scamatorie s. f., art. scamatoria, g.-d. art. scamatoriei; pl. scamatorii, art. scamatoriile

SCAMATORIE s. v. escrocherie, hoție, impostură, înșelăciune, înșelătorie, pungășeală, pungășie, șarlatanie, șmecherie.

SCAMATORIE s. iluzionism, prestidigitație, (reg.) boscărie, (fam.) panglicărie. (Număr de ~ la circ.)

SCAMATORIE s. iluzionism, prestidigitație, (reg.) boscărie, (fam.) panglicărie. (Număr de ~, la circ.)

scamatorie s. v. ESCROCHERIE. HOȚIE. IMPOSTURĂ. ÎNȘELĂCIUNE. ÎNȘELĂTORIE. PUNGĂȘEALĂ. PUNGĂȘIE. ȘARLATANIE. ȘMECHERIE.