SCAIÉTE, scaieți, s. m. Nume generic dat mai multor plante erbacee cu frunzele sau capitulele ghimpoase, dintre care cea mai cunoscută are flori roșii-purpurii; ciulin (Carduus nutans). [Pr.: sca-ie-] – Scai¹ + suf. -ete.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SCAIÉTE ~ți m. Plantă erbacee cu frunze păroase, cu flori purpurii reunite în capitule solitare pe vârful ramurilor. [ Sil. sca-ie-] /scai + suf. ~ete.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCAIÉTE s. (BOT.) 1. (Onopordon acanthium) ciulin, ghimpe, scai, (reg.) pălămidă, sita-zânelor. 2. (Echinops sphaerocephalus) rostogol, scai, (reg.) arici, căpățânoasă, măciuca-ciobanului. 3. (Centaurea calcitrapa) ghimpe, scai-ghimpos, (reg.) vădană, pasul-dropiei, scai-mărunt, scaiul-dracului, scai-voinicesc. 4. (Carduus kerneri) spin, (reg.) scai. 5. scaietele-popii (Xanthium strumarium) = (reg.) cornuți (pl.), purcelaș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCAIÉTE s. v. ciulin, holeră, pălămidă, scai, scatiu, spin, sticlete, tătarnică, varga-ciobanului.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

scaiéte s. m., pl. scaiéți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink