SCĂPĂTĂCIÚNE, scăpătăciuni, s. f. (Înv.) Starea celui scăpătat. – Din scăpăta + suf. -(ă)ciune.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

SCĂPĂTĂCIÚNE s. v. mizerie, sărăcie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink