SCĂPĂRĂTÓR, -OÁRE, scăpărători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care scapără; scânteietor, sclipitor. ♦ Fig. Extrem de inteligent, dotat cu o inteligență vie. 2. S. f. Obiect (cremene, amnar, iască etc.) cu care se scapără pentru a produce scântei. ♦ (Reg.) Chibrit. – Scăpăra + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SCĂPĂRĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și fig. Care scapără; scânteietor. /a scăpăra + suf. ~ător
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCĂPĂRĂTÓR adj. v. strălucitor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

scăpărătór adj. m., pl. scăpărătóri; f. sg. și pl. scăparătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink