2 intrări
8 definiții
Explicative DEX
scârjâit sn [At: UDRESCU, GL. / E: scârjâi] (Mun) Hârșâială.
scârjâi vt [At: REBREANU, NUV. 262 / V: ~jeia, ~jia / Pzi: scârjâi, ~esc / E: scârj + -âi] (Reg; c. i. o suprafață) A freca, a zgâria sau a râcâi (provocând un zgomot caracteristic) Si: a hârșâi (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scârjeia v vz scârjâi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scârjia v vz scârjâi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
SCÂRJÂIT s. v. hârșâială, hârșâire, hârșâit, hârșâitură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCÂRJÂI vb. v. hârșâi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scîrjîi vb. v. HÎRȘÎI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scîrjîit s. v. HÎRȘÎIALĂ. HÎRȘÎIRE. HÎRȘÎIT. HÎRȘÎITURĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: scârjâit
scârjâit adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
Intrare: scârjâi
| verb (VT343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
scârjeia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scârjia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)