SCÂRȚÂIÁLĂ, scârțâieli, s. f. Scârțâit1. [Pr.: -țâ-ia-] – Scârțâi + suf. -eală.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SCÂRȚÂIÁLĂ s. 1. v. scârțâit. 2. scârțâire, scârțâit, scrâșnet, scrâșnire, scrâșnit. (~ cheii în broască.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
scârțâiálă s. f., g.-d. art. scârțâélii; pl. scârțâiéli
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink