SCÂNCITÚRĂ, scâncituri, s. f. Scâncet. – Scânci + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

SCÂNCITÚRĂ s. v. geamăt, scâncet, scâncit, tânguire, vaier, vaiet.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

scâncitúră s. f., g.-d. art. scâncitúrii; pl. scâncitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink