sburat a. brânză sburată, scursă de zer și muiată cu smântână; lapte sburat, lapte corăslit.

BRÎNZĂ sf. 1 🐑 Laptele de oaie, de capră, de bivoliță sau de vacă, închegat, stors, frămîntat și sărat, păstrat apoi în burdușe, în putini, în coajă de brad, etc. sau îndesat în calapoade spre a-i da o formă specială; după felul laptelui, se deosebește: ~ de oaie, ~ de capră; ~ după anotimp: ~ vară (numită Trans. și ~ mare) și ~ de toamnă (numită Trans. și ~ mică); după modul de preparațiune: ~ de burduf sau ~ ungurească, îndesată în burduf de oaie sau în bășici (de porc sau de bou); ~ de brad, păstrată în coșulețe de coajă de brad; ~ de putină, ~ de brădoaie sau ~ tare, îndesat în putini ce se acopere cu pămînt sau se îngroapă în celar, ca să nu se răsufle brînza; ~ moale, sau ~ degerată, care se face mai ales toamna din caș proaspăt, tăiat mărunt și băgat în putini bine astupate; ~ sburată 👉 SBURAT; ~ de Brăila = TELEMEA; = a se face ~, a se corăsli, a se strica (vorb. de lapte); proverb: ~ bună în burduf de cîine, se zice despre un om cu carte, cu o stare socială însemnată, dar lipsit de caracter; proverb: cînd e ~, nu-i bărbință, cînd ai de unele, îți lipsesc altele; proverb: frate, frate, brînza-i pe bani, la negoț, în afaceri, cînd e vorba de bani, nu se ține seama de legăturile de familie, fie-care trebue să plătească; familiar: la anul cu ~, niciodată; familiar: m’ai umplut de ~, mare ispravă ai făcut! n’ai făcut nici o scofală, nu mi-ai adus nici un folos; familiar: a nu face (nici o) ~cu cineva, a nu face nici o ispravă cu cineva; familiar: nu e nici o ~ de el, nu e bun de nimic, nu e de nici o treabă; familiar: a se duce opt (sau nouă) cu a brînzii (sau opt, și cu a brînzii nouă), a pleca și să nu mai vie, și să nu se mai întoarcă vreodată: să-i tragem o tăvăleală să se ducă nouă cu a brînzii (DLVR.) ¶ 2 📆 Săptămîna brînzii, săptămîna albă (👉 ALB); Dumineca brînzii, Dumineca din săptămîna albă; lăsatul de ~, cea din urmă zi a săptămînei albe.

sburà v. 1. a se susține și mișca în aer cu ajutorul aripilor: pasărea a sburat; 2. a-și lua vânt: sboară săgețile; 3. a merge cu mare iuțeală: sbor în ajutorul lui; 4. a trece repede: timpul sboară; 5. a circula: numele-i sboară din gură în gură; 6. a lua cu repeziciune, a tăia repede: îi sbură un cap cu o săgeată ISP.; 7. a face să sboare: a-și sbura creierii. [Lat. EXVOLARE].

sbor sb. și vb.

sburat (sburată), adj. – Se spune despre o varietate de brînză sau de jintiță făcută din lapte degresat. It. (cacio) sburrato, de la burro „unt”. Traseul împrumutului este greu de determinat; dar nu este singurul ex. de cuvînt pastoral împrumutat din it., cf. cașcaval. După Tiktin și Candrea, de la a sbura a cărui der. ar cere o explicație semantică; după Spitzer, Dacor., III, 655, legat de boare sau abur.

sbura (sbor, sburat), vb. – A se mișca, a pluti în aer. – Mr. azboair, azburare. Lat. *exvǒlāre (Pușcariu 1833; REW 3115; Pascu, I, 49), cf. v. it. svolare. – Der. sbor, s. n. (planare, mișcare în aer); sburatic, adj. (ușor); sburător, adj. (care zboară; s. m., duh rău); sburătoare, s. f. (pasăre); sburătăci (var. sburătăi, sburătui, sburători), vb. (a zbura scurt, a învăța să zboare; a se emancipa, a deveni independent; a alunga păsările; a trage, a azvîrli; a arunca cu pietre sau a lansa alte proiectile); sburătură, s. f. (zbor; așchie, țandără, bulgăre; fragment de obiect care se poate folosi ca proiectil; parte anterioară a tunului).