2 definiții pentru sbucium
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sbucium n. 1. agitațiune: ce mai freamăt, ce mai sbucium! EM.; 2. fig. turburare sufletească: al inimii sbucium EM. [Tras din sbuciumà].
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sbucium, -me sb.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Intrare: sbucium
sbucium substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: IVO-III | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||