sbíci (sbíce), s. n. – (Banat, Trans.) Bici. – Var. zbici. De la bici, cu s- expresiv. – Der. sbicer, s. n. (bici); sbiciușcă, s. f. (bici); sbiciui, vb. (a da bice).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

sbicí (-césc, -ít), vb. refl. – A usca la soare sau la vînt. – Var. zbici. Sb. zbječi se „a se strînge” (Candrea). – Der. sbiceală, s. f. (acțiunea de a usca). Legătura cu sl. suchŭ „uscat” (Cihac, II, 327) este improbabilă.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink