2 intrări
4 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sbicì v. a usca la soare, a svânta: a sbici rufe. [Origină necunoscută].
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sbicesc, -ceam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
sbici (sbice), s. n. – (Banat, Trans.) Bici. – Var. zbici. De la bici, cu s- expresiv. – Der. sbicer, s. n. (bici); sbiciușcă, s. f. (bici); sbiciui, vb. (a da bice).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sbici (-cesc, -it), vb. refl. – A usca la soare sau la vînt. – Var. zbici. Sb. zbječi se „a se strînge” (Candrea). – Der. sbiceală, s. f. (acțiunea de a usca). Legătura cu sl. suchŭ „uscat” (Cihac, II, 327) este improbabilă.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: sbici
| verb (V406) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
Intrare: sbici (s.n.)
sbici (s.n.) substantiv neutru
| substantiv neutru (N58) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)