sbeg (zbéguri), s. n. – Joacă, săritură. – Var. zbeg, și der. Sb. zbjeg „alergare”, din sl. begŭ (Cihac, II, 326; Tiktin), cf. cr., slov. sbeg, pol. zbieg. – Der. sbe(n)gui, vb. ( a juca, a sări); sbigui (var. sbihui, sghihui, sbrehui), vb. (Mold., a sări, a zburda); sbe(n)guială, s. f. (hîrjoană, joacă); sbughi, vb. (a o șterge, a o tuli). Pentru tratamentul acestor der., evident expresiv, cf. der. lui smîc, sbanț, și sbilț.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

sbeg (zbéguri), s. n. – (Trans.) Buruiană. – Var. zbeg. Origine necunoscută. Nu pare că ar trebui confundat cu cuvîntul următor, poate sbăg, s. n. (Bihor, ceață, pîclă).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink