SAIDA (în arabă: ȘAYDᾹ) 1. Oraș în SV Libanului, port la M. Mediterană, situat la 40 km SSV de Beirut, centrul ad-tiv al Libanului de Sud; 150 mii loc. (1994). Piață agricolă și comercială. Pescuit. Rafinărie de petrol. Exportă petrol și produse petroliere. Punct terminus al unei conducte ce vine din Arabia Saudită (1.720 km). Sediul comunității maronite din Liban. Fundat în milen. 3 î. Hr., a devenit la jumătatea milen. 2 î. Hr. un oraș prosper al Feniciei. Menționat de Homer în scrierile sale și în „Vechiul Testament”, cu numele Sidon. Ocupat de asirieni (sec. 9-7 î. Hr.), babilonieni (sec. 6 î. Hr.) și perși (sec. 6-4 î. Hr.). Răscoala antipersană a lui Tennes, regele S. (354-350 î. Hr.), se încheie cu distrugerea orașului printr-un incendiu în care pier c. 4.000 de locuitori. Ocupat fără luptă de Alexandru Macedon (în 332 î. Hr.), inclus apoi în Regatul Seleucid, S. își redobândește autonomia (în 111 î. Hr.), recunoscută și de către Pompei (în 63 î. Hr.). În cadrul Imp. Roman S. cunoaște un lent declin. Cucerit de arabi (în 637/638), a fost obiect al luptelor dintre cruciați și musulmani (în sec. 12-13), iar în 1260 a fost devastat de către mongoli. Refăcut, a fost ocupat de musulmani în 1291, de Imp. Otoman (1517-sec. 17) și de francezi (din sec. 18). Distrus de cutremurul din 1837 și refăcut ulterior. Aici a fost descoperită o necropolă în care s-au găsit numeroase sarcofage ale regilor sidonieni. Templul fenician „Eachmoun” și ruinele unui castel din vremea Cruciadelor. 2. Oraș în N Algeriei, la poalele m-ților Atlas, la 120 km SE de Oman, capitala vilayetului omonim; 111 mii loc. (1987). Centru comercial și industrial (apă minerală, hârtie, ciment). Piață principală pentru comerțul cu oi, lemn și cereale. Nod feroviar. Fundat de francezi ca un avanpost militar (1854).

SAYDᾹ v. Saïda.