saxifragă sf [At: BRANDZA, FL. 148 / Pl: ~agi, ~age / E: lat saxifraga, fr saxifrage] Mai multe specii de plante erbacee perene din familia saxifragaceelor (1) (Saxifraga).

OCHI¹, (I, II 4, 7, 11, 12, III) ochi, s. m., (II 1, 2, 3, 4, 5, 6, 8, 9, 10, 13) ochiuri, s. n. I. S. m. 1. Fiecare dintre cele două organe ale vederii, de formă globulară, sticloase, așezate simetric în partea din față a capului omului și a unor animale; globul împreună cu orbita, pleoapele, genele; irisul colorat al acestui organ; organul vederii unui animal sau al unei insecte, indiferent de structura lui. ◊ Loc. adv. Văzând cu ochii = repede. Ochi în ochi = privindu-se unul pe altul. Cu ochii închiși = a) fără discernământ; b) pe dinafară, pe de rost; foarte ușor, fără dificultăți. ◊ Expr. (A fi) numai ochi (și urechi) = (a privi) foarte atent (la ceva). A dormi numai cu un ochi = a dormi ușor, neliniștit; a dormi iepurește. Cât vezi cu ochii (sau cu ochiul) = cât cuprinzi cu privirea, până la depărtări foarte mari. A vedea cu ochii lui = a vedea el însuși, a fi de față la o întâmplare. A vedea cu ochii altuia = a nu avea păreri proprii, a judeca prin prisma altuia. A păzi (sau a îngriji) pe cineva ca ochii din cap = a păzi, a îngriji etc. pe cineva cu cea mai mare atenție. A arăta (pe cineva sau ceva) din ochi = a semnala cuiva în mod discret (pe cineva sau ceva), făcând o mișcare ușoară a ochilor în direcția voită. A iubi pe cineva (sau a-i fi drag cuiva) ca lumina ochilor (sau mai mult decât ochii din cap) = a iubi (sau a fi iubit) din tot sufletul. A i se scurge (sau a-i curge) cuiva ochii după cineva (sau după ceva) = a se uita cu mult drag la cineva sau la ceva, a-i plăcea foarte mult cineva sau ceva, a ține mult la cineva sau la ceva. A nu avea ochi să vezi pe cineva = a fi mânios pe cineva, a nu putea suferi pe cineva. A privi pe cineva cu (sau a avea pe cineva la) ochi buni (sau răi) = a (nu) simpatiza pe cineva. A nu vedea (lumea) înaintea ochilor = a fi foarte supărat, a fierbe de mânie. A da ochii (sau ochi) cu cineva = a întâlni pe cineva (pe neașteptate). A da cu ochii de cineva (sau de ceva) = a vedea ceva sau pe cineva care îți iese întâmplător în cale; a zări. A-și vedea visul cu ochii = a-și vedea realizată o dorință. E cu ochi și cu sprâncene = e evident, e clar. A i se întoarce (cuiva) ochii în cap (sau pe dos), se zice când cineva este în agonie, când moare. A(-și) da ochii peste cap = a) a cocheta, a afecta²; a face fasoane; b) (a fi pe punctul de) a muri. A privi cu ochii mari = a privi atent, a fi uimit de ceea ce vede. A pune (o armă) la ochi sau a lua la ochi = a ținti, a ochi. A lua (pe cineva) la ochi = a avea bănuieli asupra cuiva, a suspecta. A pune ochii (pe cineva sau pe ceva) = a-i plăcea cineva sau ceva; a pune sub observație, a urmări. A face un lucru cu ochii închiși = a face un lucru foarte ușor, fără dificultate, fără ezitare. Între patru ochi = fără martori, în intimitate. Plin ochi = foarte plin. (Fam.) Cu un ochi la făină și cu altul la slănină, se spune despre cel care: a) se uită cruciș sau b) râvnește la două lucruri deodată. (Muncește, lucrează, aleargă, se ferește, fuge etc. de ceva) de-și scoate ochii = (muncește, lucrează etc.) cât poate, din răsputeri. 2. Facultatea de a vedea, simțul văzului, vedere; privire, uitătură. ◊ Loc. adv. Cu ochi pierduți = cu privirea neconcentrată, privind în gol; în extaz. Sub ochii noștri = a) sub privirea noastră; b) acum, în prezent. În ochii cuiva = după părerea cuiva, după aprecierea cuiva, în conștiința cuiva; în fața cuiva. De (sau pentru) ochii lumii = de formă, pentru a salva aparențele. ◊ Expr. A privi cu ochi de piatră = a privi nepăsător, rece, înmărmurit. A avea ochi = a se arăta priceput în a aprecia un lucru dintr-o privire. A măsura (sau a judeca, a prețui etc.) din ochi = a aprecia cu aproximație, cu privirea, însușirea unui obiect sau a unei ființe; a studia, a cerceta, a analiza cu privirea ceva sau pe cineva. A vinde (sau a da, a cumpăra) pe ochi = a vinde (sau a cumpăra) apreciind cantitatea cu privirea. A sorbi pe cineva din ochi = a ține foarte mult la cineva, a-l privi cu drag. A mânca (sau a înghiți) cu ochii = a mânca cu mare poftă; a pofti. Încotro vede cu ochii sau unde îl duc ochii = indiferent unde, în orice direcție, fără țintă, aiurea. ♦ Fig. Putere de pătrundere, discernământ; judecată, rațiune. 3. (La pl.) Obraz, față. ◊ Loc. adv. De la ochi sau (verde) în ochi = cu îndrăzneală, fățiș, fără cruțare. II. P. anal. 1. S. n. Fiecare dintre spațiile libere ale unei ferestre, în care se montează geamurile; panou de sticlă care închide fiecare dintre aceste spații. ♦ Mică deschizătură închisă cu sticlă, făcută într-un perete exterior, folosind la aerisirea sau la iluminarea unei încăperi. ◊ Ochi de bou = nume dat ferestrelor rotunde de mici dimensiuni folosite pentru iluminarea și aerisirea podurilor, a mansardelor sau a încăperilor de serviciu ale unui edificiu. 2. S. n. Porțiune de loc, în formă circulară, acoperită cu altceva (apă, nisip, zăpadă etc.) decât mediul înconjurător. 3. S. n. Întindere de apă în formă circulară, în regiuni mlăștinoase, mărginită cu papură; loc unde se adună și stagnează apa. ♦ Vârtej de apă, bulboană; copcă. 4. S. n. și m. Orificiu făcut într-o pânză de navă, plasă, foaie de cort, prin care se poate petrece o sfoară, o frânghie, un cablu; ocheț. ♦ Buclă formată prin îndoirea unei sfori, a unei frânghii etc., petrecută cu un capăt prin îndoitură; laț. ♦ Fiecare dintre golurile (simetrice) aflate între firele unei împletituri, ale unor țesături, ale unor plase etc.; golul împreună cu firele care îl mărginesc. ♦ Fiecare dintre verigile din care se compune un lanț; za. 5. S. n. Orificiu circular situat pe partea superioară a unei mașini de gătit, pe care se așază vasele pentru a le pune în contact direct cu flacăra. 6. S. n. (Mai ales la pl.) Mâncare făcută din ouă prăjite în tigaie sau fierte fără coajă, astfel ca gălbenușul să rămână întreg (cu albușul coagulat în jurul lui). 7. S. m. Complex de muguri existent pe nod la vița de vie sau la subsuoara frunzelor unor plante. 8. S. n. Despărțitură într-o magazie, într-un hambar etc.; boxă. 9. S. n. Fiecare dintre petele colorate de pe coada păunului. 10. S. n. Particulă rotundă de grăsime care plutește pe suprafața unui lichid. 11. S. m. (În sintagmele) Ochi magic = tub electronic cu ecran fluorescent, care se folosește în special la aparatele de recepție radiofonică sau radiotelegrafică, ca să arate în ce măsură este realizat acordul pe lungimea de undă dorită; indicator de acord. 12. S. m. Fiecare dintre punctele de pe zaruri, cărți de joc etc. 13. S. n. Fig. Pată de lumină, licărire, punct strălucitor. III. S. m. Compuse: ochi-de-pisică = a) disc de sticlă sau de material plastic (montat într-o garnitură de metal) care reflectă razele de lumină proiectate asupra lui și care este folosit ca piesă de semnalizare la vehicule sau la panourile fixe de pe șosele; b) varietate de minerale care, șlefuite într-un anumit mod, capătă o luminozitate neobișnuită; ochi-de-ciclop = fereastră specială care separă acustic încăperile unui studio, permițând însă o vizibilitate bună; ochiul-boului = a) (Bot.) nume dat mai multor plante din familia compozeelor, cu inflorescențe mari, albe sau viu colorate; b) (Ornit.) pitulice; ochiul-lupului = a) plantă erbacee cu flori mici albastre și cu fructe nucule (Lycopsis arvensis); b) plantă erbacee cu tulpina ramificată și cu florile dispuse în formă de spice (Plantago indica); ochii-păsăruicii = a) plantă erbacee cu frunze lanceolate și cu flori albastre, albe sau roșii (Myosotis palustris); b) nu-mă-uita; ochiul-șarpelui = a) plantă erbacee cu frunze mici în formă de rozetă, acoperite cu peri albi mătăsoși, cu flori albastre, rar albe, plăcut mirositoare (Eritrichium nanum); b) mică plantă erbacee cu frunze păroase și cu flori mici, albastre închis (Myosotis arvensis); ochii-șoricelului = a) mică plantă erbacee cu tulpini roșietice, cu frunzele bazale dispuse în rozetă, cu flori alburii, rareori liliachii (Saxifraga adscendens); b) nu-mă-uita; ochiul-soarelui = vanilie sălbatică; ochiul-păunului = fluture de noapte care are pe aripi pete rotunde, colorate, asemănătoare cu cele de pe coada păunului (Saturnia pyri); Ochiul-Taurului = numele unei stele din constelația Taurului. – Lat. oc(u)lus.

SAXIFRAGĂ s.f. Plantă erbacee care crește printre stînci. [Pl. -gi. / < fr. saxifraga, cf. lat. saxum – piatră, frangere – a sparge].

SAXIFRAGĂ s. f. plantă erbacee care crește printre stânci. (< lat. saxifraga, fr. saxifrage)

A SE OCHI pers.3 se ochește intranz. (despre suprafețe de teren înzăpezite) A se acoperi cu ochiuri negre sau ochiuri de verdeață (în urma topirii zăpezii); a face ochiuri. /Din ochi

A OCHI ochesc 1. intranz. A potrivi din ochi ținta pentru a putea nimeri; a ținti. 2. tranz. 1) A lua ca țintă; a lua la ochi; a ținti. 2) A atinge cu proiectilul sau cu ceva aruncat; a lovi drept în țintă; a ținti. 3) A fixa cu privirea ca pe ceva foarte dorit; a pune ochii. 4) A privi cu interes. /Din ochi

OCHI² ochiuri n. 1) Placă de sticlă fixată în fiecare cadru al unei ferestre. 2) Deschizătură de dimensiuni reduse făcută în ceva cu scopuri diferite. ~ în acoperiș. 3) Fiecare dintre golurile formate de firele unei site, plase, împletituri. 4) Porțiune circulară de substanță, diferită de mediul înconjurător. ~ de apă. 5) la pl. Fel de mâncare preparată din ouă prăjite cu gălbenușul întreg. 6) Gaură ce se formează într-un aliment (brânză, pâine etc.). 7) Pată sau desen constând din cercuri concentrice de diferite culori. ~ de pe coada păunului. /<lat. oculus

OCHI¹ ~ m. I. 1) (la om și la animale) Organ-pereche al văzului, situat (simetric) pe partea din față a capului. ◊ Între patru ~ confidențial. Cât vezi cu ~i pe întinderi foarte mari; până la orizont. Cu ~i închiși a) fără posibilitate de a alege; la întâmplare; b) pe de rost; c) fără nici o dificultate; cu ușurință. (A fi) numai ~ (și urechi) (a fi) foarte atent. A păzi (sau a îngriji) ca ~i din cap a păzi (sau a îngriji) cu cea mai mare atenție, cu solicitudine. A nu avea ~ să vezi pe cineva a nu putea suporta pe cineva. A privi pe cineva cu ~ buni (sau răi) a avea sentimente de simpatie (sau antipatie) pentru cineva. A iubi pe cineva (sau a-i fi drag cuiva) ca (sau mai mult ca) ~i din cap a iubi sau a fi iubit cu ardoare. A-i fi cuiva drag ca sarea-n ~ a nu putea suporta pe cineva. A i se scurge (sau a-i curge) cuiva ~i după cineva (sau după ceva) a privi pe cineva sau ceva cu jind. A da cu ~i de cineva (sau de ceva) a observa întâmplător pe cineva (sau ceva). A nu vedea (lumea) înaintea ~lor a fi foarte indispus. A(-și) da ~i peste cap a) a se comporta afectat; a cocheta; b) (a fi pe punctul de) a înceta din viață. A privi cu (sau a face, a deschide) ~ mari a privi cu mirare. A face (cuiva) ~ dulci a arunca cuiva priviri amoroase. (A fi) cu ~i în patru (a fi) foarte atent, precaut. A lua (pe cineva) la ~ a reține în memorie fapta sau vorba cuiva, pentru a i-o putea aminti (la prima ocazie). A deschide ~i cuiva a face pe cineva să înțeleagă lucrurile just. A scoate ~i cuiva a-i reproșa cuiva ceva; a-i aminti mereu de ceva din trecut. Corb la corb nu scoate ~i cei de-o teapă nu-și fac rău unul altuia. Banul e ~ul dracului banul reprezintă un îndemn spre rău. 2) Facultatea de a vedea; văz. ◊ De (sau pentru) ~i lumii pentru a salva aparențele. Sub ~i noștri a) în fața noastră, în văzul nostru; b) actualmente, în prezent. A privi cu ~ de piatră a se uita rece, insensibil. A mânca pe cineva din ~ a privi cu multă dragoste pe cineva. A pierde pe cineva din ~ a înceta de a mai vedea din cauza depărtării. A nu scăpa din ~ a supraveghea îndeaproape; a ține sub supraveghere permanentă. A pune ~ (pe cineva sau pe ceva) a-i veni cuiva pe plac cineva sau ceva. (A spune) verde în ~ (a spune) drept în față, fără ocolișuri, deschis. 3) Embrion vegetativ; mugur. 4) Desen care marchează un punct (pe cărțile de joc, pe zaruri etc.). II. (în îmbinări ce denumesc plante, păsări sau insecte): ~ul-boului a) plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze alungite, crestate și cu flori solitare, divers colorate, dispuse în vârful tulpinii; margaretă; b) soi de viță de vie; c) pasăre de talie mică, cu ciocul ascuțit și cu penaj cafeniu-roșcat pe spate și cenușiu-deschis pe pântece; pitulice. /<lat. oculus

* saxifrágă f., pl. e (lat. saxi-fraga, d. saxum, stîncă, și frangere, a frînge, a sfărăma). Bot. Un fel de plantă care crește pintre stîncĭ. V. ortensie.

saxifragă (desp. -xi-fra-) s. f., g.-d. art. saxifragii; pl. saxifragi

saxifragă (-xi-fra-) s. f., g.-d. art. saxifragii; pl. saxifragi

ochi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ochesc, imperf. 3 sg. ochea; conj. prez. 3 sg. și pl. ochească

ochi (de fereastră, de pădure, la o împletitură, la plită, mâncare) s. n., pl. ochiuri

ochi (organul vederii, mugur) s. m., pl. ochi

saxifragă s. f. (sil. -fra-), g.-d. art. saxifragii; pl. saxifragi

saxifragă s. f., pl. saxifrage

OCHI vb. 1. v. ținti. 2. v. îndrepta. 3. v. lovi.

OCHI s. 1. v. vedere. 2. v. privire. 3. (la pl.) v. față. 4. (BOT.) ochii-păsăruicii (Myosotis palustris) = (reg.) grâul-cucului, nu-mă-uita, ochiul-șarpelui, urechea-șoarecelui; ochii-șoricelului (Saxifraga adscendens) = (reg.) strugurel; ochiul-boului (Callistephus chinensis) = (reg.) rotil, rotocoale (pl.). 5. (ORNIT.) ochiul-boului (Troglodytes troglodytes) = pitulice, (reg.) împărătuș, împărățel, nuculiță, panciaruș, părăsită, pătruț, pietroșel, pipiruș, pitulușă, piț, pițiîmpărat, pițiîmpărătuș, pițur, sfredelaș, sfredeleac, sfredeluș, tartalac, regina-păsărilor, (Ban.) curtubeș, (Bucov., Transilv. și Ban.) șofrac, (prin Bucov.) șofrăcuț. 6. (FIZ.) ochi magic = indicator de acord, indicator de sintonie. 7. v. laț. 8. v. za. 9. (BOT.) mugur, (prin Ban. și Transilv.) pup. (~ la vița de vie.) 10. (reg.) pancovă, (Ban.) căigană. (~ din ouă.) 11. v. copcă. 12. v. bulboană.

OCHI s. v. luminiș, poiană.

OCHI vb. v. ațipi, dormita, moțăi, picoti, piroti.

OCHI s.n. În gastronomie, preparat culinar dintr-un ou întreg, desfăcut din coajă, prăjit în tigaie sau la capac, fără a fi amestecat, astfel încât gălbenușul să rămână întreg în mijlocul albușului coagulat de jur împrejur; (la pl.) ochiuri românești = ouă întregi, desfăcute din coajă și fierte în apă cu oțet, astfel încât gălbenușul să fie învelit de albușul coagulat, numite și ouă poșate (din fr. poche = buzunar).

SAXIFRAGA L., SAXIFRAGA, OCHII ȘORICELULUI, fam. Saxifragaceae. Gen originar din China și Japonia, peste 200 specii, cuprinzînd plante mici, interesante datorită și stolonilor săi subțiri, pendenți, pînă la 1 m lungime, roșii, garnisiți cu rozete mici de frunze orbiculare, distanțate, verzi-marmorate cu alb pe fața superioară și roșii pe cea inferioară (Saxifraga sarmentosa). Frunze pînă la 10 cm lungime, pețiolate, limb subrotund, de 2 ori dințat. Flori albe, verzi, galbene sau puțin roșietice (caliciul cu 5 diviziuni, 5 petale neegale, 10 stamine, cele sterile lipsesc), dispuse în panicule piramidale. Fruct, capsulă biloculară.

PELTIPHYLLUM Engl., PELTIFILUM, fam. Saxifragaceae. Gen cu o singură specie: P. peltatum (Torr.) Engl. (syn. Saxifraga peltata Torr.), originară din America. înflorește primăvara. Flori albe sau roz-pal, dispuse în ciorchini mari, apar înaintea foiajului. Frunze mari, lobate. Plantă înaltă de 60-90 cm, perenă. Fruct, capsulă.

Saxifraga aizoides L. Specie care înflorește vara. Flori cu petale galbene, portocalii sau roșietice, stelate. Frunze verzi, erbacee, ușor suculente, cu cîte o gropiță sub vîrf, la vîrf spinoase, pînă la 3 cm lungime, liniare sau liniar-lanceolate. Tulpini tufoase, cu multe flori la bază, culcate.

Saxifraga aizoon Jacq. Specie care înflorește vara. Flori stelate, mici, albe sau gălbui, punctate uneori cu purpur (stamine roșii), dispuse într-un racem terminal, pe fiecare ramură. Frunze radiale dispuse în rozetă, gri-verzi sau glabre, lat-liniare, pînă la 4 cm lungime, serate, dinți acuminați, glabre, cele caulinare lanceolate. Plantă perenă, tulpină rigidă, erectă, pînă la 30 cm înălțime,- glan- duloasă.

Saxifraga burseriana L. Specie care înflorește primăvara. Flori albe, solitare, pe tulpini pînă la 8 cm înălțime. Frunze argintii în rozete.

Saxifraga caespitosa L. Specie care înflorește primăvara. Flori albe, dispuse, 5-6, într-o inflorescență terminală. Frunze spatulate, 5-lobate, dispuse în rozetă. Plantă gazonantă cu tulpina pînă la 20 cm înălțime.

Saxifraga corymbosa Boiss. (syn. S. luteo-viridis Sch. et Ky.). Specie care înflorește primăvara. Flori (petale galbene-verzui sau galbene) mai lungi decît caliciul, dispuse, pînă la 16, în raceme terminale, pe tulpină, Frunze liniar-spatulate, dispuse în rozete.

Saxifraga cotyledon L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori albe grupate, pînă la 20, terminal, pe numeroasele ramuri (pînă la 40 cm lungime) curbate, ce pornesc din partea inferioară a tulpinii, în formă de paniculă piramidală, mare, 60 cm lungime. Frunze radicale, lat-liniare sau alungit-eliptice, glabre, pînă la 6 cm lungime și 2 cm lățime, fin-dentate, dispuse în rozetă.

Saxifraga grisebachii Deg. et Dorfl. Specie care înflorește primăvara. Flori mici, roz, cu caliciul purpuriu-carmin, dispuse în vîrful unor pedunculi acoperiți cu perișori glanduloși, înalți pînă la 22 cm. Frunze argintii așezate în rozete.

Saxifraga longifolia Lap. Specie care înflorește vara. Flori mici, albe, stelate, dispuse în panicule lungi pînă la 0,50 m, ramificate. Frunze dispuse în rozete mari, înalte pînă la 15 cm, argintii.

Saxifraga oppositifolia L. Specie care înflorește vara. Flori albe, roz-închis, purpurii, în formă de cupă, foarte numeroase. Frunze mici, eliptice, cu aspect solzos, dispuse în rozete formînd covoare.

Saxifraga sarmentosa L. Specie care înflorește primăvara-vara, flori mari, albe, de obicei cu puncte galbene, uneori cu vîrf roșu (petale neegale), așezate în paniculă piramidală. Frunzele pețiolate, așezate în rozetă, cu limbul rotund-reniform, dințat, roșiatic, pe partea inferioară și cu puncte, pe cea superioară verde cu alb. Plantă păroasă, cu numeroși stoloni filamentoși roșietici. Tulpină cu peri roșii.

Saxifraga umbrosa L. Specie care înflorește vara. Flori mici, stelate, pendente, albe, punctate cu roz sau galben, așezate într-o paniculă multifloră, terminal, pe pedunculi glanduloși. Frunze ovate, verzi-închis, pînă la 8 cm lungime, așezate în rozetă, marginile dințate.

Silene saxifraga L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori albe, pe partea inferioară verzui sau purpur, petale îndepărtate și crestate, în interior cu solzi ovali, mici, caliciu glabru, pielos, cu nervuri roșii. Frunze liniar-lanceolate, serate, glabre, pe partea inferioară cu reflexe purpurii. Plantă înaltă de 10-15 cm, gazonantă, multe tulpini erecte, filamentoase, cu o singură floare sau bifurcată cu 2-3 flori, rizom lemnificat.

Tunica saxifraga (L.) Scop. Specie care înflorește vara-toamna. Flori mici, numeroase, rozacee (caliciu campanulat cu 5 dinți); dispuse în capitule, la bază cîteva frunze lanceolate. pergamentoase, cu o nervură proeminentă, care se termină într-un vîrf lung. Frunze îngust-liniare, sub 1 mm lățime, cu vîrf ascuțit, cele radicale așezate dens. Plantă erbacee, vivace, pînă la 35 cm înălțime, cu tulpină bogat ramificată, la maturitate stufoasă.