SAXANA s. f. v. sarsana.

saxana sf [At: M. COSTIN, ap. GÎDEI, 331 / V: (înv) ~ea, sachisa~, (reg) ~nă (S și: sacsană), sarsa~, sărsăna, săxăna / S și: sacsana / Pl: ~le / E: tc seksane, cf scr seksana] 1 sf (Îvp) Povară (mare) (pe care o poartă animalele sau oamenii în spinare). 2 sf (Pex) Animal de povară. 3 sf (Îe) ~ briceag Se spune ironic despre un om nevoiaș, prost îmbrăcat. 4 sf (Reg; îe) (A fi) ~ de bani (A fi) plin de bani. 5-6 av, a (Șîs gol ~) Complet dezbrăcat Si: gol pușcă. 7 (Îrg ) Necaz. 8 sf (Reg; îe) A-și găsi ~ cu cineva A avea neplăceri. 9 sf (Reg; lpl; îf sarsanale) Lucruri de tot felul, în dezordine. 10 sf (Înv; îf sarsana) Loc unde se lucrează sau se repară corăbii.

SAXANA, saxanale, s. f. (Turcism înv.) Sarcină, povară (pe care o duce un cal în spinare). – Din tc. seyisane (pop. seysana) „cal de povară”, scr. seksana.

SAXANA, saxanale, s. f. (Turcism învechit și popular) Sarcină, povară, greutate; (în special) povară pe care o duce un cal în spinare (v. samar). Dacă văzu și văzu, se hotărî și el a se duce acasă cu saxanaua în spinare și o luă la drum. ISPIRESCU, L. 212. Nu știi tu c-ai mai avut Saxanale Cu parale, Sămărași Cu gălbenași, Cirezi multe De boi grași. TEODORESCU, P. P. 677.

saxanà f. sarcină, povară: se duce acasă cu saxanaua în spinare ISP. [Turc. SEKSANÁ, cal de samar și sarcina ce poartă].

saxaná f. (turc. seksana, seĭisana, [d. pers. satishane], cel care poartă bagaju unuĭ călător, d. ar. sayis, turc. seĭis, seiz, rîndaș de caĭ, și pers. hane, casă). Munt. Fam. Sarcină, greutate, bagaj, pachet greŭ. Adj. gol saxana, gol pușcă, absolut nud. – Și saxaneá (Munt vest) și sarsaná (Mold.). În Serbia săxăna (de ex., de banĭ), mare cantitate. V. samar.

SARSANA, sarsanale, s. f. (Pop. și fam.) Sarcină, povară (purtată de animale sau de oameni în spinare). [Var.: saxana s. f.] – Din tc. seyisane (pop. seysana) „cal de povară”, sb. seksana.

sachisana sf vz saxana

sarsana sf vz saxana

saxană sf vz saxana

saxanea sf vz saxana

sărsăna sf vz saxana

săxăna¹ sf vz saxana

săxăna² vt [At: TDRG / S și: săcsăna / Pzi: ~nez / E: saxana] (Reg; c. i. animale de povară) A încărca pe spinare cu o sarcină mare Si: (reg) a însăxăna.

sarsaná V. saxană.

săxăná V. saxana.

săxănéz V. Îns-.

saxana v. sarsana

saxana s. f., art. saxanaua, g.-d. art. saxanalei; pl. saxanale

!sarsana (pop., fam.) s. f., art. sarsanaua, g.-d. art. sarsanalei; pl. sarsanale

sarsana / saxana (pop., fam.) s. f., art. sarsanaua / saxanaua, g.-d. art. sarsanalei / saxanalei; pl. sarsanale / saxanale, art. sarsanalele / saxanalele

saxana (saxanale), s. f. – Boccea, încărcătură. – Var. sacsan(e)a, sarsana. Tc. (per., arab.) seksana (Șeineanu, II, 316; Lokotsch 1777). – Der. (în)săxăna, vb. (a încărca).

a avea sarsanaua căptușită expr. (int. – d. victima potențială a unui hoț)) a avea economii

a pune la sarsana expr. (intl.) a economisi bani.

sarsana, sarsanale s. f. 1. bagaj. 2. (intl.) buzunar. 3. (intl.) bani, economii.

saxana, saxanale, s.f. (înv. și reg.) 1. povară (dusă în spinare de un cal), sarcină. 2. (fig. și reg.) necaz, dificultate, greutate. 3. (înv.; în forma: sarsana) loc unde se lucrează sau se repară corăbii. 4. (adj.) complet dezbrăcat, gol pușcă.

sarsanale s.f. pl. (pop.) lucruri felurite în dezordine.

săxăna, săxănez, vb. I (reg.; despre animale de povară) a încărca spinarea cu o sarcină mare; a însăxăna.