savura vt [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~rez, 3 și: (înv) savură / E: fr savourer] 1 A se bucura pe îndelete (de cineva). 2 A se simți o plăcere rafinată (pentru ceva). 3 A aprecia (ceva) în mod deosebit. 4 A gusta, a mânca sau a bea pe îndelete și cu plăcere (pentru a simți cât mai bine gustul). 5 A aprecia în mod deosebit gustul.

SAVURA, savurez, vb. I. Tranz. A mînca sau a bea ceva pe îndelete, cu plăcere, pentru a simți bine gustul; a degusta. În loc să savureze încet bomboana, ca orice plăcere care trebuie să dureze cît mai îndelungat, [Sabina] începu să o crînțăne. C. PETRESCU, C. V. 14. ♦ Fig. A se bucura în tihnă de ceva, a se delecta, a se desfăta, a fi încîntat. Izu Protopopescu savură stupoarea prietenului. C. PETRESCU, A. 471.

SAVURA vb. I. tr. A gusta, a mînca sau a bea ceva cu plăcere, pe îndelete. ♦ (Fig.) A se bucura de ceva, a-i plăcea (ceva) mult, a se delecta. [< fr. savourer].

SAVURA vb. tr. 1. a gusta, a mânca sau a bea ceva cu plăcere, pe îndelete. 2. (fig.) a se bucura de ceva, a-i plăcea (ceva) mult, a se delecta. (< fr. savourer)

A SAVURA ~ez tranz. 1) (mâncăruri gustoase sau băuturi alese) A mânca sau a bea pe îndelete și cu plăcere (pentru a prelungi senzațiile gustative). 2) fig. (priveliști, întâmplări, știri etc.) A percepe cu o deosebită satisfacție. ~ crepusculul. /<fr. savourer

savura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. savurez, 3 savurează; conj. prez. 1 sg. să savurez, 3 să savureze

savura (a ~) vb., ind. prez. 3 savurează

savura vb., ind. prez. 1 sg. savurez, 3 sg. și pl. savurează

SAVURA vb. a degusta, (rar) a legumi. (A ~ mâncarea.)

SAVURA vb. a degusta, (rar) a legumi. (A ~ mîncarea.)