savura vt [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~rez, 3 și: (înv) savură / E: fr savourer] 1 A se bucura pe îndelete (de cineva). 2 A se simți o plăcere rafinată (pentru ceva). 3 A aprecia (ceva) în mod deosebit. 4 A gusta, a mânca sau a bea pe îndelete și cu plăcere (pentru a simți cât mai bine gustul). 5 A aprecia în mod deosebit gustul.

SAVURA, savurez, vb. I. Tranz. A mînca sau a bea ceva pe îndelete, cu plăcere, pentru a simți bine gustul; a degusta. În loc să savureze încet bomboana, ca orice plăcere care trebuie să dureze cît mai îndelungat, [Sabina] începu să o crînțăne. C. PETRESCU, C. V. 14. ♦ Fig. A se bucura în tihnă de ceva, a se delecta, a se desfăta, a fi încîntat. Izu Protopopescu savură stupoarea prietenului. C. PETRESCU, A. 471.

SAVURA vb. I. tr. A gusta, a mînca sau a bea ceva cu plăcere, pe îndelete. ♦ (Fig.) A se bucura de ceva, a-i plăcea (ceva) mult, a se delecta. [< fr. savourer].

SAVURA vb. tr. 1. a gusta, a mânca sau a bea ceva cu plăcere, pe îndelete. 2. (fig.) a se bucura de ceva, a-i plăcea (ceva) mult, a se delecta. (< fr. savourer)

A SAVURA ~ez tranz. 1) (mâncăruri gustoase sau băuturi alese) A mânca sau a bea pe îndelete și cu plăcere (pentru a prelungi senzațiile gustative). 2) fig. (priveliști, întâmplări, știri etc.) A percepe cu o deosebită satisfacție. ~ crepusculul. /<fr. savourer

SAVURĂ, savuri, s. f. Material granulos obținut prin sortarea pietrei rezultate din concasarea rocilor, folosit la construirea macadamurilor și la prepararea asfaltului. ♦ (Mar.) Lest. – Din ngr. savúra.

sabură sf vz savură

savură sf [At: GORJAN, H. 11, 46/1 / V: (înv) sabu~ / Pl: ~ri, (rar) ~re / E: ngr σαβοῦρα cf tc sabura] 1 Balast (format în general din nisip sau pietriș) care se pune pe fundul navelor de transport neîncărcate pentru a le asigura stabilitatea și a îmbunătăți randamentul elicei Si: lest. 2 Material granular obținut prin concasarea rocilor, care se folosește la construcția îmbrăcăminților rutiere.

SAVURĂ, savuri, s. f. Material granulos obținut prin sortarea pietrei rezultate din concasarea rocilor, întrebuințat la construirea macadamurilor și la prepararea asfaltului. ♦ (Mar.) Lest. – Din ngr. savúra.

SAVURĂ s. f. 1. Material pietros alcătuit din granule, care se obține prin sortarea pietrei rezultate din concasarea rocilor și se întrebuințează la construirea macadamurilor și la prepararea asfaltului. 2. (Învechit) Povară formată de obicei din saci de nisip sau de prundiș, care se pune într-o corabie pentru ca aceasta să se poată afunda în apă atît cît cere stabilitatea ei; lest. Își făcură savura sau povara corăbiei de piper. GORJAN, H. II 46.

SAVURĂ s.f. Material pietros granulat, rezultat din concasarea rocilor, care se întrebuințează la macadamuri și la prepararea asfaltului. ♦ (Mar.) Lest. [< ngr. savura, cf. it. zavorra].

SAVURĂ s. f. 1. material pietros granulat, rezultat din concasarea rocilor la macadamuri și la prepararea asfaltului. 2. (mar.) lest. (< ngr. savura)

SAVURĂ f. 1) Material granular obținut prin concasarea pietrelor și folosit ca element component al îmbrăcămintei rutiere. 2) Încărcătura din material greu (nisip, pietriș etc.), care asigură stabilitatea unei nave; lest; balast. /<ngr. savúra

savúră f., pl. ĭ (ngr. savúra, d. it. savorra și zavorra, care e lat. sabŭrra, lest). Dun. Nisip marin gros care se întrebuințează și ca lest la corăbiĭ. V. horj.

savura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. savurez, 3 savurează; conj. prez. 1 sg. să savurez, 3 să savureze

savura (a ~) vb., ind. prez. 3 savurează

savura vb., ind. prez. 1 sg. savurez, 3 sg. și pl. savurează

savură s. f., g.-d. art. savurii; (feluri) pl. savuri

savură s. f., g.-d. art. savurii; (feluri) pl. savuri

savură s. f., g.-d. art. savurii; (feluri) pl. savuri

SAVURA vb. a degusta, (rar) a legumi. (A ~ mâncarea.)

SAVURA vb. a degusta, (rar) a legumi. (A ~ mîncarea.)

SAVURĂ s. v. lest.

SAVURĂ s. (MAR.) balast, lest. (~ unei nave comerciale.)