savarină sf [At: IBRĂILEANU, A. 76 / Pl: ~ne / E: fr savarin] Prăjitură făcută dintr-un aluat moale copt în forme speciale, bine îmbibată cu sirop (amestecat cu rom) și garnisită cu frișcă.

SAVARINĂ, savarine, s. f. Prăjitură făcută din ouă și zahăr cu adaos de pesmet; se servește cu sirop, rom și frișcă.

SAVARINĂ s.f. Prăjitură făcută dintr-un aluat pufos, copt în forme speciale, bine însiropată, asezonată cu rom și garnisită cu frișcă. [< fr. savarin, cf. Brillat-Savarin – gastronom francez].

SAVARINĂ s. f. prăjitură dintr-un aluat pufos, copt în forme speciale, bine însiropată, asezonată cu rom și garnisită cu frișcă. (< fr. savarin)

SAVARINĂ ~e f. Prăjitură preparată din aluat moale, care se îmbibă cu sirop și cu lichior sau rom, garnisită cu frișcă bătută, gem sau marmeladă și coaptă în forme speciale. /<fr. savarin

savarină s. f., g.-d. art. savarinei; pl. savarine

savarină s. f., g.-d. art. savarinei; pl. savarine

savarină s. f., g.-d. art. savarinei; pl. savarine

SAVARINĂ (< fr.; de la n. pr. [Brillat-] Savarin, gastronom francez 1755-1826) s. f. Prăjitură din aluat moale, pufos, îmbibat cu sirop (și rom) și umplută cu frișcă.

savarină, savarine s. f. 1. agent de circulație. 2. vulvă.

a pune botul la savarină expr. (obs.) a practica cuniliția.