SAULĂ, saule, s. f. Parâmă folosită la bordul navelor pentru ridicarea pavilionului, fixarea suplimentară a unei vele etc. [Pr.: sa-u-] – Et. nec.

saulă sf [At: URICARUL, X, 406 / P: sa-u~ / V: (1) ~ură, șaură / A și: saulă / Pl: ~le / E: ns cf ger Säule] 1 (Înv) Măciucă. 2 Parâmă (subțire) folosită la bordul unei nave pentru ridicarea pavilionului, fixarea suplimentară a unei vele etc.

saur¹ sm, a [At: FD III, 180 / E: ger sauer] 1-2 (Gms; Ban) (Lapte) acru. 3-4 (Lapte) bătut.

saură¹ a [At: ALR I 1372/684 / Pl: ? / E: nct] (Reg; d. piatră) Mărunt.

saură² sf vz saulă

șaură sf vz saulă²

SAULĂ, saule, s. f. Parâmă folosită pentru a lega în mod suplimentar diferite obiecte la bordul unei nave. [Pr.: sa-u-] – Et. nec.

SAULĂ, saule, s. f. Parîmă subțire, folosită pentru a fixa la bordul navelor diferite obiecte. El le legă strîns, înfășurînd împrejurul lor de două și de trei ori saula ancorei, frînghioară subțire și tare. DUMITRIU, P. F. 13. Filoftei, în picioare la capătul bărcii, mai asigură o dată nodul saulei de ancoră. id. ib. 15.

SAULĂ s. f. parâmă subțire care servește pentru a manevra velele sau pavilioanele și pentru a lega diferite obiecte la bordul unei nave. (după it. sagola)

SAULĂ ~e f. Parâmă subțire, folosită pentru fixarea suplimentară a unor obiecte de pe bord. /Orig. nec.

saúlă f., pl. e. Mar. Frînghie supțire (de ex., cea cu care se ridică un pavilion): Barba Spiru, după ce-șĭ trecu supt un genunchĭ saula școteĭ, capătu acela de frînghiuță care ține întins colțu pînzeĭ, îșĭ aprinse o țigară (J. Bt. VR. 1924, 1, 27). V. scotă.

saulă (desp. sa-u-) s. f., g.-d. art. saulei; pl. saule

saulă (sa-u-) s. f., g.-d. art. saulei; pl. saule

saulă s. f. (sil. sa-u-), g.-d. art. saulei; pl. saule

saulă (-le), s. f. – Parîmă, coardă. Origine necunoscută; termen marinăresc.

SAURA (ATARÉS), Carlos (n. 1932), regizor spaniol de film. Asigură reputația internațională a cinematografului spaniol post-Buñuel. Se înscrie în tradiția artei iberice moderne prin idiosincrazia față de o societate puritană și intolerabilă, prin realismul oniric, prin limbajul eliptic și apetența pentru alegorie, prin discursul obsesiv despre sexualitate și moarte („Vânătoarea”, „Verișoara Angelica”, „Eliza, viața mea”, „Carmen”, „Ai, Carmela!”, „Goya la Bordeax”).

SAUR adj. v. acru, bătut, prins.

saur adj. v. ACRU. BĂTUT. PRINS.

saulă, saule, s.f. 1. (înv.) măciucă. 2. (pop.) parâmă subțire folosită la bordul unei nave, pentru ridicarea pavilionului.

saură adj. (reg.; despre piatră) măruntă.