13 definiții pentru satâr

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SATÂR, satâre, s. n. 1. Cuțit mare de bucătărie, scurt, lat și greu, pentru spart oase, pentru tocat carne etc. 2. Secure folosită în trecut ca armă de luptă sau ca unealtă a călăului. – Din tc. satir.

SATÂR, satâre, s. n. 1. Cuțit mare de bucătărie, scurt, lat și greu, pentru spart oase, pentru tocat carne etc. 2. Secure folosită în trecut ca armă de luptă sau ca unealtă a călăului. – Din tc. satir.

satâr1 sn [At: MINEIUL (1776), 103r2/20 / Pl: ~e, (rar) ~uri, (înv) ~i sm / E: tc satir] 1 Cuțit mare de bucătărie cu lamă lată și groasă, cu care se sparg oasele sau se toacă (mai mare) carnea, zarzavaturile etc. 2 Secure folosită în trecut ca armă de luptă sau ca unealtă a călăului. 3 (Rar) Cuțitul ghilotinei. 4 (Gmț) Sabie (1) sau cuțit mare.

SATÂR ~e n. 1) Cuțit mare, cu lama lată și grea, folosit în bucătărie. 2) înv. Secure de luptă cu care erau înarmați satârgiii. 3) Securea călăului. /<turc. satir

satâr n. 1. secure (mai ales de călău): satârul gealatului; 2. cuțit mare de tocat: satâre de Gabrova; 3. (ironic) sabie: vă poruncesc să puneți satârele în teacă AL. [Turc. SATYR].

SATÎR, satîre, s. n. 1. Un fel de cuțit mare de bucătărie, scurt, lat și greu, pentru spart oase, pentru tocat carne etc. Zgomotul satîrului, tocînd carnea, fura uneori cu sălbăticie părți din această muzică gospodărească. BASSARABESCU, S. N. 36. Se aruncă cu satîrul de la bucătărie și-i tăie capetele. ISPIRESCU, L. 202. 2. (Învechit) Topor de luptă, secure. V. halebardă. [Mircea Ciobanul și fiul său] purtau... la brîu satîr și jungher. ODOBESCU, S. I 65. ♦ Secure de călău.

SATÎR s. m. (Mold.) Slujitor care făcea parte din garda domnească. Dinapoia acestora stau satîrii si ciohodarii cu zapciii lor pe rînduială. GHEORGACHI, s. v. șatîr. Etimologie: tc. șatır. Vezi și satîr-baș.

2) satîr n., pl. e (turc. satyr, d. ar. satur; ngr. satiri, alb. bg. satyr). Un fel de cuțit de bucătărie, scurt, lat și greŭ care servește la tocat carnea. Fig. Iron. Sabie. Vechĭ. Topor de călăŭ saŭ de luptă. V. halebardă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SATÂR s. 1. tocător. (~ de carne.) 2. v. secure.

SATÎR s. 1. tocător. (~ de carne.) 2. secure. (~ călăului.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

satîr (-re), s. n. – Cuțit mare, secure. – Mr. sătire. Tc. (arab.) satir (Șeineanu, II, 316; Lokotsch 1873; Ronzevalle 99), cf. ngr. σατήρι, alb. satër, bg. satăr.

Intrare: satâr
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • satâr
  • satârul
  • satâru‑
plural
  • satâre
  • satârele
genitiv-dativ singular
  • satâr
  • satârului
plural
  • satâre
  • satârelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

satâr, satâresubstantiv neutru

  • 1. Cuțit mare de bucătărie, scurt, lat și greu, pentru spart oase, pentru tocat carne etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: tocător
    • format_quote Zgomotul satîrului, tocînd carnea, fura uneori cu sălbăticie părți din această muzică gospodărească. BASSARABESCU, S. N. 36. DLRLC
    • format_quote Se aruncă cu satîrul de la bucătărie și-i tăie capetele. ISPIRESCU, L. 202. DLRLC
  • 2. Secure folosită în trecut ca armă de luptă sau ca unealtă a călăului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: secure
    • format_quote [Mircea Ciobanul și fiul său] purtau... la brîu satîr și jungher. ODOBESCU, S. I 65. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.