8 definiții pentru satârgiu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SATÂRGIU, satârgii, s. m. (în sec. XVI-XVII în Țările Române) Oștean lefegiu înarmat cu satâre (2). – Din tc. satirci.
satârgiu sm [At: DDRF / Pl: ~ii / E: tc satirci] Satâraș1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SATÂRGIU, satârgii, s. m. Soldat mercenar înarmat cu satâr în vechea armată a țărilor românești. – Din tc. satirci.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
SATÂRGIU ~i m. ist. Ostaș lefegiu înarmat cu satâr. /<turc. satirci
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
satârgi-bașa m. în epoca fanariotă, căpetenia satârașilor: marele satârgi-bașa al Cămărășiei FIL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
satârgiu (înv.) s. m., art. satârgiul; pl. satârgii, art. satârgiii (desp. -gi-ii)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
satârgiu (înv.) s. m., art. satârgiul; pl. satârgii, art. satârgiii (-gi-ii)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
satârgiu s. m., art. satârgiul; pl. satârgii, art. satârgiii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv masculin (M69) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
satârgiu, satârgiisubstantiv masculin
etimologie:
- satirci DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.