satisfăcut, ~ă a [At: PROT-POP., N. D. / Pl: ~uți, ~e / E: satisface] 1 (D. oameni) Ale cărui dorințe, exigențe, necesități etc. au fost îndeplinite. 2 (D. oameni) Plin de satisfacție (6) Si: mulțumit, împăcat. 3 (D. manifestări ale omului) Care exprimă mulțumire, satisfacție (6).

SATISFĂCUT, -Ă, satisfăcuți, -te, adj. Care este plin de mulțumire, de satisfacție; care exprimă mulțumire, mulțumit. Cuprinse cu o privire satisfăcută și protectoare copiii strînși în juru-i. C. PETRESCU, C. V. 9. ♦ Ale cărui dorințe, exigențe au fost îndeplinite, căruia i s-a dat satisfacție. Nu mi s-a adresat nimeni să plece nesatisfăcut. C. PETRESCU, C. V. 134. Satisfăcut, portarul se înmuie și nu-i ascultă pînă la capăt. REBREANU, R. I 269. Pentru astă-dată vă cred satisfăcuți. CARAGIALE, O. III 142. ♦ (Despre dorințe, exigențe) Îndeplinit.

SATISFĂCUT, -Ă adj. Mulțumit, plin de satisfacție. ♦ (Despre dorințe) Îndeplinit. [< satisface].

SATISFACE, satisfac, vb. III. Tranz. 1. A mulțumi pe cineva îndeplinindu-i o dorință, o necesitate, o exigență. 2. A fi conform cu anumite norme, criterii, exigențe, dorințe; a se potrivi, a corespunde. – Din lat. satisfacere.

satisface vt [At: STAMATI, D. / Pzi: satisfac / E: lat satisfacere, fr satisfaire, (după face)] 1 (C. i. dorințe, porniri, necesități, exigențe, norme etc.) A aduce la îndeplinire. 2 (C. i. dorințe, porniri, necesități, exigențe, norme etc.) A fi conform cu... 3 (Spc; rar; c. i. obligații, datorii) A onora etc. potrivit unei convenții, unui angajament. 4 (D. militari în termen; sens curent; îe) A(-și) ~ serviciul militar (sau armata) A îndeplini serviciul militar Si: a face armata. 5 (C. i. oameni) A îndeplini anumite dorințe, porniri, necesități etc., făcând să fie mulțumit, împăcat Si: a mulțumi. 6 (Spc) A repara o ofensă (printr-o înfruntare directă).

SATISFACE, satisfac, vb. III. Tranz. 1. A mulțumi pe cineva îndeplinindu-i o dorință, o necesitate, o exigență. 2. A fi conform cu anumite norme, criterii, exigențe, dorințe; a se potrivi, a corespunde. – Din lat. satisfacere.

SATISFACE, satisfac, vb. III. Tranz. A mulțumi (pe cineva) îndeplinindu-i o dorință, o necesitate, o exigență. Răspunsul satisface pe examinator. ♦ (Complementul indică dorința sau exigența cuiva) A mulțumi, a împlini. Cel puțin mi-am satisfăcut o curiozitate. C. PETRESCU, C. V. 258. Un teatru așa de variat putea satisface gusturile celui mai rafinat dintre micii noștri stăpîni. IORGA, L. II 33.

SATISFACE vb. III. tr. A împlini (o dorință, o cerere etc.). ♦ A mulțumi; a da satisfacție. [P.i. satisfac. / cf. lat. satisfacere < satis – destul, facere – a face, fr. satisfaire].

SATISFACE vb. tr. a împlini, a îndestula (o dorință, o cerere etc.). ◊ a mulțumi; a da satisfacție. (< lat. satisfacere)

A SATISFACE satisfac tranz. 1) (persoane) A mulțumi, provocând satisfacție. 2) (dorințe, cereri etc.) A face să se realizeze; a traduce în fapt. 3) (curiozitatea, pofte) A mulțumi din plin. 4) (exigențe) A respecta cu strictețe. /<lat. satisfacere, fr. satisfaire

satisface v. 1. a mulțumi, a îndestula: a satisface pe creditorii săi; 2. a plăcea: această muzică satisface urechea; 3. a repara o ofensă; 4. a da satisfacțiune.

satisface (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. satisfac, 3 sg. satisface, perf. s. 1 sg. satisfăcui, m.m.c.p. 1 pl. satisfăcuserăm; conj. prez. 1 sg. să satisfac, 3 să satisfacă; imper. 2 sg. afirm. satisfă; ger. satisfăcând; part. satisfăcut

satisface (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. satisfac, 1 pl. satisfacem, 2 pl. satisfaceți; imper. satisfă, neg. nu satisface; part. satisfăcut

satisface vb. face

SATISFĂCUT adj. 1. mulțumit, (înv. și pop.) norocit, (înv. și reg.) mulțumitor, (înv.) odihnit, (rar fig.) sătul. (Un om pe deplin ~.) 2. v. împăcat. 3. v. bucuros. 4. v. îndeplinit.

SATISFĂCUT adj. 1. mulțumit, (înv. și pop.) norocit, (înv. și reg.) mulțumitor, (înv.) odihnit, (rar fig.) sătul. (Un om pe deplin ~.) 2. împăcat, mulțumit, (pop.) împăciuit. (Cu inima ~.) 3. bucuros, mulțumit, vesel, voios. (Se duce ~ la lucru.) 4. împlinit, îndeplinit, înfăptuit, realizat. (Un vis ~.)

Satisfăcut ≠ nesatisfăcut, nemulțumit

SATISFACE vb. 1. a împăca, a mulțumi. (Măsura luată i-a ~ pe toți.) 2. a mulțumi, (pop.) a îndestula, (Ban., Transilv. și Mold.) a joi. (Recolta obținută l-a ~.) 3. v. îndeplini. 4. a asculta, a împlini, a îndeplini. (I-a ~ toate capriciile.) 5. v. efectua.

SATISFACE vb. 1. a împăca, a mulțumi. (Măsura luată i-a ~ pe toți.) 2. a mulțumi, (pop.) a îndestula, (Ban., Transilv. și Mold.) a joi. (Recolta obținută l-a ~.) 3. a împlini, a îndeplini, a realiza, (înv.) a plini, (rar fig.) a sătura. (I-a ~ dorința.) 4. a asculta, a împlini, a îndeplini. (I-a ~ toate capriciile.) 5. a efectua, a executa, a face, a îndeplini, a presta. (Își ~ serviciul militar.)

A satisface ≠ a nesatisface

satisface (satisfac, ăcut), vb. – A mulțumi, a corespunde. Fr. satisfaire, adaptat la conjug. lui a face. – Der. satisfăcător, adj. (mulțumitor); satisfacți(un)e, s. f., din fr. satisfaction.

* satisfác, -făcút, a -face v. tr. (lat. satis-fácere, d. satis, destul și, fácere, a face). Mulțămesc, las mulțămit, fac pe plac, daŭ ce se dorește: răspunsu elevuluĭ a satisfăcut profesoru, debitoru a satisfăcut creditoriĭ, această muzică satisface urechea. V. intr. (rar) Această muzică satisface urechiĭ.