SATISFÁCE, satisfác, vb. III. Tranz. 1. A mulțumi pe cineva îndeplinindu-i o dorință, o necesitate, o exigență. 2. A fi conform cu anumite norme, criterii, exigențe, dorințe; a se potrivi, a corespunde. – Din lat. satisfacere.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

A SATISFÁCE satisfác tranz. 1) (persoane) A mulțumi, provocând satisfacție. 2) (dorințe, cereri etc.) A face să se realizeze; a traduce în fapt. 3) (curiozitatea, pofte) A mulțumi din plin. 4) (exigențe) A respecta cu strictețe. /<lat. satisfacere, fr. satisfaire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SATISFÁCE vb. III. tr. A împlini (o dorință, o cerere etc.). ♦ A mulțumi; a da satisfacție. [P.i. satisfác. / cf. lat. satisfacere < satis – destul, facere – a face, fr. satisfaire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SATISFÁCE vb. tr. a împlini, a îndestula (o dorință, o cerere etc.). ◊ a mulțumi; a da satisfacție. (< lat. satisfacere)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SATISFÁCE vb. 1. a împăca, a mulțumi. (Măsura luată i-a ~ pe toți.) 2. a mulțumi, (pop.) a îndestula, (Ban., Transilv. și Mold.) a joi. (Recolta obținută l-a ~.) 3. v. îndeplini. 4. a asculta, a împlini, a îndeplini. (I-a ~ toate capriciile.) 5. v. efectua.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A satisface ≠ a nesatisface
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

satisfáce (satisfác, ăcút), vb. – A mulțumi, a corespunde. Fr. satisfaire, adaptat la conjug. lui a face. – Der. satisfăcător, adj. (mulțumitor); satisfacți(un)e, s. f., din fr. satisfaction.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

satisfáce vb. face
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink