SATISFĂCĂTÓR, -OÁRE, satisfăcători, -oare, adj. Care satisface; mulțumitor; îndestulător; acceptabil. – Satisface + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SATISFĂCĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și adverbial Care satisface. Răspuns ~. /a satisface + suf. ~ător
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SATISFĂCĂTOR, -OÁRE adj. Îndestulător; mulțumitor. [< satisface + -(ă)tor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SATISFĂCĂTÓR, -OÁRE adj. îndestulător; mulțumitor. (< satisface + -/ă/tor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SATISFĂCĂTÓR adj. 1. v. acceptabil. 2. v. suficient.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Satisfăcător ≠ nemulțumitor
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

satisfăcătór adj. m., pl. satisfăcătóri; f. sg. și pl. satisfăcătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink