SASTISÍRE, sastisiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) sastisi și rezultatul ei. – V. sastisi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SASTISÍRE s. v. plictiseală, urât.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sastisíre s. f., g.-d. art. sastisírii; pl. sastisíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SASTISÍ, sastisesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Grecism înv.) A (se) tulbura, a (se) zăpăci. ♦ A (se) plictisi, a (se) sătura. – Din ngr. sástisa (aor. lui sastizo).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SASTISÍ vb. v. plictisi, sătura, urî.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sastisí (sastisésc, sastisít), vb. – A năuci, a buimăci. Ngr. σαστίζω, aorist σαστίσω „a surprinde” (Cihac, II, 695; Gáldi 247), cf. alb. šastis.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

sastisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sastisésc, imperf. 3 sg. sastiseá; conj. prez. 3 sg. și pl. sastiseáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink