SAȘIU, -IE, sașii, adj. (Despre oameni) Care se uită cruciș; zbanghiu, bazaochi; (despre ochi, privire) cruciș, încrucișat. [Var.: șașiu, -ie adj.] – Din tc. șași.

ȘASIU, șasiuri, s. n. 1. Cadru rigid de rezistență care se montează pe osiile unui vehicul cu tracțiune mecanică și care susține caroseria. 2. Nume purtat de diferite tipuri de rame sau de cadre, folosite în industrie, în legătoria de cărți, în tipografie etc. – Din fr. châssis.

ceaciu, ~cie a vz șașiu

ciolb, ~oalbă smf, a [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~i, ~oalbe / E: nct] 1-2 (Persoană) care privește chiorâș.

sașiu, ~ie [At: POLIZU / V: șa~ / Pl: ~ii / E: tc șași] 1 a (D. oameni) Care suferă de strabism, care se uită cruciș Si: strabic (2), (reg) bazaochi (1), chiomb (14), pachionț, paliu², ponciur, zbanghiu. 2 smf Persoană care suferă de strabism Si: strabic (1). 3 a (D. ochi, privire) Specific unei persoane care suferă de strabism Si: cruciș (14), încrucișat, (reg) paliu², ponciș. 4 a (Mun; d. oameni) Țicnit.

șasiu sn [At: ARDELEANU, U. D. 208 / Pl: ~ri / E: fr châssis] 1 Cadru de lemn, metal etc. întrebuințat în industrie, în legătoria de cărți, în tipografie etc. 2 Cadru rigid, de rezistență, care se montează pe osiile unui vehicul cu tracțiune mecanică și care susține caroseria.

șașiu, ~ie a vz sașiu

SAȘIU, -IE, sașii, adj. (Despre oameni) Care se uită cruciș; zbanghiu, bazaochi; (despre ochi, privire) cruciș, încrucișat. [Var.: șașiu, -ie adj.] – Din tc. șasi.

ȘASIU, șasiuri, s. n. 1. Cadru rigid de rezistență care se montează pe osiile unui vehicul cu tracțiune mecanică și care susține caroseria. 2. Nume purtat de diferite tipuri de rame sau de cadre, întrebuințate în industrie, în legătoria de cărți, în tipografie etc. – Din fr. châssis.

SAȘIU, -IE, sașii, adj. (Despre oameni; și în forma șașiu) Care se uită cruciș; încrucișat, zbanghiu. E șașiu și cînd se uită drept în ochii tînărului, îi face așa ca o amețeală. CARAGIALE, O. I 369. ♦ (Despre ochi, privire) Cruciș, încrucișat. (Adverbial) Se uită sașiu. – Variantă: șașiu, -ie adj.

ȘASIU, șasiuri, s. n. 1. Cadru rigid de rezistență, care se montează pe roțile unui vehicul cu tracțiune mecanică (automobil, vagon, avion etc.) și care suportă caroseria. Zăceau acolo, amestecate în stive nesfîrșite, cazane de locomotivă, roți și volane de tractor, radiatoare, blocuri, șasiuri. GALAN, B. I 23. 2. Nume purtat de diferite tipuri de rame sau cadre, întrebuințate în industrie, în legătoria de cărți, în fotografie, în tipografie etc,

ȘASIU s.n. 1. Cadru rigid care se montează pe roțile unui vehicul cu tracțiune mecanică și care suportă caroseria. 2. Nume al unor tipuri de rame folosite în industrie, în legătoria de cărți etc. pentru fixarea pînzei tablourilor etc. [Pron. -siu. / < fr. châssis].

ȘASIU s. n. 1. cadru rigid pe care se montează un aparat, un utilaj, un autovehicul etc. 2. ramă în industrie, în legătoria de cărți, pentru fixarea pânzei tablourilor etc. (< fr. châssis)

SAȘIU ~e (~i) 1) (despre persoane) Care se uită cruciș; încrucișat; ceacâr. 2) (despre privire, ochi) Care este orientat cruciș; ceacâr; ponciș; zbanghiu; încrucișat. /<turc. șași corectat(ă)

ȘASIU ~ri n. Cadru rigid care se montează pe roți și susține organele unui sistem tehnic. /<fr. châssis

șașiu a. chiorâș. [Turc. ȘAȘY].

șașíŭ, -íe adj. (turc. şaşy, bg. sîrb. šašav). Munt. Șpanchĭ, cu privirea încrucișată.

sașiu adj. m., f. sașie; pl. m. și f. sașii

șasiu s. n., art. șasiul; pl. șasiuri

sașiu adj. m., f. sașie; pl. m. și f. sașii

șasiu s. n., art. șasiul; pl. șasiuri

sașiu adj. m., f. sașie; pl. m. și f. sașii

șasiu s. n., art. șasiul; pl. șasiuri

sașiu

șasiu, pl. șasiuri

SAȘIU adj., adv. 1. adj. chiorâș, cruciș, încrucișat, pieziș, strabic, (pop.) șpanchiu, zbanghiu, (reg.) bazaochi, ceacâr, ceur, chior, honchiu, ponciș, (prin Transilv.) chiomb. (Ochi ~ii; privire ~.) 2. adv. chiondorâș, chiorâș, cruciș, încrucișat, strâmb, (pop.) pieziș, șpanchiu, (reg.) ponciș. (Privește, se uită ~.)

ȘASIU s. (TEHN.) ramă. (~ de vehicul.)

SAȘIU adj., adv. 1. adj. chiorîș, cruciș, încrucișat, pieziș, strabic, (pop.) șpanchiu, zbanghiu, (reg.) bazaochi, ceacîr, ceur, chior, honchiu, ponciș, (prin Transilv.) chiomb. (Ochi ~; privire ~.) 2. adv. chiondorîș, chiorîș, cruciș, încrucișat, strîmb, (pop.) pieziș, șpanchiu, (reg.) ponciș. (Privește, se uită ~.)

șasiu (-ie), s. n. – Cadru, carcasă, batiu. Fr. chassis.

șașiu (șașie), adj. – Încrucișat. – Var. sașiu. Tc. șași (Șeineanu, II, 335; Lokotsch 1866).