SARMAȚIÁN, -Ă, sarmațieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Ultimul etaj al miocenului din sud-estul Europei, reprezentat în țara noastră prin straturi de nisipuri și de argile (de care sunt legate cele mai multe zăcăminte de gaze naturale). 2. Adj. Care aparține sarmalțianului (1), privitor la sarmațian. [Pr.: -ți-an] – Din fr. sarmatien.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

SARMAȚIÁN s.n. (Geol.) Ultimul etaj al miocenului din sud-estul Europei. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ți-an. / < fr. sarmatien, cf. Sarmația – nume dat în antichitate regiunii de la nord de Marea Neagră].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SARMAȚIÁN, -Ă adj., s. n. (din) ultimul etaj al miocenului din sud-estul Europei. (< fr. sarmatien)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SARMAȚIÁN s.n. Ultimul etaj al miocenului din sud-estul Europei, caracterizat prin faună de gasteropode, lamelibranhiate, foraminifere etc.
Sursa: DLRC (1980) | Adăugată de MihaelaStan | Semnalează o greșeală | Permalink

sarmațián adj. m. (sil. -ți-an), pl. sarmațiéni (sil. -ți-eni); f. sg. sarmațiánă, pl. sarmațiéne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sarmațián s. n. (sil. -ți-an), pl. sarmațiéne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink