3 intrări

52 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂRIN, -Ă adj. v. senin.

SEIN, -Ă, seini, -e, adj. (Reg.) 1. (Despre lână, blană) De culoare cenușie-roșcată. 2. (Despre oi) Cu lâna cenușie-roșcată. – Et. nec.

SEIN, -Ă, seini, -e, adj. (Reg.) 1. (Despre lână, blană) De culoare cenușie-roșcată. 2. (Despre oi) Cu lâna cenușie-roșcată. – Et. nec.

SENIN, -Ă, senini, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre cer) Fără nori, limpede, clar; liniștit. ♦ Luminos. 2. Fig. (Despre oameni, despre expresia figurii lor, despre manifestările lor) Care exprimă liniște, mulțumire sufletească; netulburat, luminos, liniștit, fericit. 3. S. n. Seninătate, limpezime, claritate (a cerului). ◊ Loc. adv. Din (chiar) senin = dintr-o dată, pe neașteptate, fără veste; fără motiv (vizibil). [Var.: (înv. și reg.) sărin, -ă adj.] – Lat. serenus.

SENIN, -Ă, senini, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre cer) Fără nori, limpede, clar; liniștit. ♦ Luminos. 2. Fig. (Despre oameni, despre expresia figurii lor, despre manifestările lor) Care exprimă liniște, mulțumire sufletească; netulburat, luminos, liniștit, fericit. 3. S. n. Seninătate, limpezime, claritate (a cerului). ◊ Loc. adv. Din (chiar) senin = dintr-o dată, pe neașteptate, fără veste; fără motiv (vizibil). [Var.: (înv. și reg.) sărin, -ă adj.] – Lat. serenus.

sari1[1] a vz sein

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală. Poate fi vorba și de o posibilă greșeală de tipar — LauraGellner

sein, [At: ECONOMIA, 85/23 / V: sain, in, sărin / E: nct] 1 a (Pop; d. lână, blană, păr sau obiecte confecționate din astfel de materiale) De culoare naturală presărat cu negru sau cu maro. 2 a (Pex; d. animale, în special d. oi) Care are lâna, părul, pielea seină (1). 3-4 a (Reg; pan; d. păr, barbă, mustăți; pex; d. oameni) Cărunt (1-2). 5 sf Varietate de struguri cu bobul de culoare albă-cenușie sau neagră-vineție Si: (reg) corb. 6 sfa (Reg) Cântec care se cânta, probabil, la culesul seinelor (5). 7 sf (Reg) Varietate de mere nedefinită mai îndeaproape.

senin1, ~ă [At: VARLAAM, C. 30 / V: (îrg) săn~, sărin, serin / Pl: ~i, ~e a, (rar) ~uri sn / E: lat serenus, -a, -um] 1-2 sn, a (Cer) lipsit de nori Si: claritate, limpezime, seninătate (1), (înv) senineală (1), (îvr) senineață (1), seninime (1), (îrg) seninat1 (1), (înv) seninat2 (1), seninos (1). 3 sn Timp frumos Si: seninătate (2), (înv) senineală (2), (îrg) seninat1 (2), (îvr) senineață (2), seninime (2). 4 sn (Pex) Bolta cerească senină (2) Si: seninătate (3), (înv) senineală (3), (îrg) seninat1 (3), (îvr) senineață (3), seninime (3). 5-8 sn (Îlav; rar; îla) (Ca) din (bun) (sau, rar, chiar) ~ (Care se produce) pe neșteptate (sau fără motiv). 9 sn (Reg; îe) A face tun pă săn~ A nu face nimic. 10 sn (Rar) Lumină. 11 sn Zi. 12 sn (Rar) Strălucire (2). 13 sn (Înv) Paradis. 14 sn (Fig) Mulțumire sufletească Si: seninătate (4), (înv) senineală (4), (îvr) senineață (4), (îrg) seninime (4). 15 sn Expresie, fizionomie, privire etc. care arată seninătate (14) Si: seninătate (5), (înv) senineală (5), (îvr) senineață (5), (îrg) seninare1 (2), seninime (5). 16 a (D. zile, nopți, vreme, timp etc.) Cu cer senin1 (2). 17 a Lipsit de precipitații Si: frumos, (înv) seninos (2). 18 a Care strălucește Si: luminos, lucios, strălucitor, (înv) seninos (3). 19 a (Fig; d. oameni) Fără griji Si: liniștit, mulțumit, (reg) seninat2 (2), (înv) seninos (4). 20 a (D. figura oamenilor, d. expresia, privirea etc. lor sau d. manifestările lor) Care exprimă liniște Si: (înv) seninos (5), (reg) seninat2 (3). 21 a (Rar; d. privire) Pătrunzător. 22 a (Rar) Care exprimă sau sugerează o bună înțelegere a lucrurilor, claritate de idei etc. 23 a (Rar) Pur2. 24 a (Rar; d. sunete) Clar (9).

SEIN, -Ă, seini, -e, adj. (Despre lînă, blană) De culoare cenușie. V. siv. Scotocind în manșonul de astrahan sein, se pregătea să puie pe masă miza ei obicinuită. V. ROM. noiembrie 1953, 31. Gheroc de lînă seină lung pînă la genunchi. STANCU, U.R.S.S. 46.

SENIN2, -Ă, senini, -e, adj. 1. (Despre cer) Fără nori; (despre timp) limpede, clar, curat, liniștit, calm. Cerul e senin și albastru; în depărtare, catargele își flutură în bătaia vîntului steagurile colorate. DUNĂREANU, CH. 84. Sirenele-ți cîntau în nopți senine Eternele legende-ale iubirii. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 141. Era ziua mult senină, Munții pluteau în lumină, Văile-n tăcere lină. ALECSANDRI, P. I 110. ♦ (Poetic) Luminos. Trecu o zi, trecură trei Și iarăși, noaptea, vine Luceafărul deasupra ei Cu razele-i senine. EMINESCU, O. I 171. 2. Fig. (Despre oameni, despre expresia figurii lor, despre manifestări ale lor) Care exprimă mulțumire sufletească, care nu e tulburat de frămîntări; luminos, liniștit. Și-a luat căciula, a zvîrlit dăsaga pe umăr și a pornit-o senin spre casa lui. POPA, V. 100. De-a mai mare dragul să fi privit pe Davidică, flăcău de munte... cu pletele crețe și negre ca pana corbului; cu fruntea lată și senină. CREANGĂ, A. 85. O luntre aurită veghea pe undele limpezi ale lacului lîngă poartă; și-n aerul cel curat al serii tremurau din palat cîntece mîndre și senine. EMINESCU, N. 6. – Variantă: serin, -ă (COȘBUC, P. II 138) adj.

SENIN2 ~ă (~i, ~e) 1) (despre cer, timp etc.) Care este fără nori; limpede. 2) fig. Care vădește liniște sufletească; calm; netulburat. Privire ~ă. /<lat. sarenus

săin a. sur (vorbind de oi). [Slav. SINŬ, vânăt].

sein a. V. săin.seină, varietate de struguri vineți.

senin a. 1. limpede, dulce și lin: cer senin, vreme senină; 2. fig. neturburat: suflet senin; 3. pașnic și fericit: zile senine. [Lat. SERENUS]. ║ n. 1. seninătate: seninul (cerurilor) insuflă sfială și mirare GR. AL.; 2. fig. fericire: nu e senin fără nori; din chiar senin, fără niciun cuvânt, cu totul pe neașteptate.

seín, -ă adj. (vsl. sinŭ, vînăt; bg. sinĭ, azur. V. sineală). Vest. Lăŭ, siv, sur, cenușiŭ, brumăriŭ: oaĭe, lînă seină. – În est saín (rev. I. Crg. 4, 59).

senín, -ă adj. (lat. sĕrênus, it. sp. sereno, pv. cat. seré, fr. serein). Fără nourĭ, limpede, clar: cer, aer, timp senin; zi, noapte senină. Fig. Neturburat, liniștit, fără grijĭ, vesel: om senin, fală senină. Fericit, vesel: zile senine. S. n., pl. urĭ. Seninătate (vorbind de cer). Din senin, fără nicĭ un motiv: s’a supărat din senin, chear din senin (și din chear senin, ceĭa ce e maĭ urît exprimat). – Și serin, sărin (Trans.). V. posomorit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sein (reg.) adj. m., pl. seini; f. sei, pl. seine

senin1 adj. m., pl. senini; f. seni, pl. senine

sein (reg.) adj. m., pl. seini; f. seină, pl. seine

senin1 adj. m., pl. senini; f. senină, pl. senine

sein adj. m., pl. seini; f. sg. seină, pl. seine

senin adj. m., pl. senini; f. sg. senină, pl. senine

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SEIN adj. v. cărunt, cenușiu, fumuriu, gri, plumburiu, sur.

SENIN adj., s. 1. adj. albastru, clar, curat, limpede, pur, străveziu, (livr.) limpid, (Transilv.) tistaș, (înv.) seninat, seninos, (fig.) spălat. (Un cer ~.) 2. s. albastru, albăstrime, azur, claritate, limpezime, seninătate, (rar) limpeziș, (înv. și reg.) seninat, (reg.) vineție, (Mold. și Bucov.) sineală, (înv.) senineală. (~ul cerului.) 3. adj. frumos, însorit, (rar) soros, (pop.) sorit. (O zi ~) 4. adj. limpede, luminos. (Zori ~.) 5. adj. frumos, (înv.) seninos. (Nopți ~.) 6. adj. (livr. fig.) olimpian. (Un spirit ~.)

SENIN adj. v. lin, liniștit, netulburat, tihnit.

sein adj. v. CĂRUNT. CENUȘIU. FUMURIU. GRI. PLUMBURIU. SUR.

senin adj. v. LIN. LINIȘTIT. NETULBURAT. TIHNIT.

SENIN adj., s. 1. adj. albastru, clar, curat, limpede, pur, străveziu, (livr.) limpid, (Transllv.) tistaș, (înv.) seninat, seninos, (fig.) spălat. (Un cer ~.) 2. s. albastru, albăstrime, azur, claritate, limpezime, seninătate, (rar) limpeziș, (înv. și reg.) seninat, (reg.) vineție, (Mold. și Bucov.) sineală, (înv.) senineală. (~ cerului.) 3. adj. frumos, însorit, (rar) soros, (pop.) sorit. (O zi ~.) 4. adj. limpede, luminos. (Zori ~.) 5. adj. frumos, (înv.) seninos. (Nopți ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sein (-nă), adj. – Cenușiu, gri, culoare naturală a lînii. – Var. săin, Mold. sain. Sl. sinĭ „livid, vînăt” (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 336; Tiktin; Conev 97), care pare că s-ar fi aplicat tuturor culorilor șterse, cf. slov. sejni kamen „piatră gri = cremene” și probabil siv. Cf. și sineală. Legătură cu it. zaino (Giuglea, LL, II, 50) pare îndoielnică.

senin (-nă), adj. – Limpede, clar. – Var. Trans. serin, sărin. Mr., megl. sirin. Lat. serēnus (Pușcariu 1579; REW 7843), cf. vegl. saran, prov., cat. serè, fr. serein. Asimilarea rinnin este recentă. – Der. seninare, s. f. (Trans., stîncă de piatră lustruită sau strălucitoare); seninătate (var. seninețe), s. f. (claritate), pe care Pușcariu 1580 îl reduce la lat. serēnitas; (în)senina, vb. (a se face senin).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sein, seină, adj. și s.f. (reg.) 1. (adj.; despre lână, blană) de culoare roșcată-cenușie. 2. (adj.; despre oi) cu lâna roșcată-cenușie; sură. 3. (adj.; despre păr, barbă, mustăți; despre oameni) cărunt. 4. (s.f.) varietate de struguri cu bobul de culoare albă-cenușie sau neagră-vineție; corb. 5. (s.f. art.) numele unui cântec care se cântă la culesul strugurilor. 6. (s.f.) varietate de mere.

in, adj. – v. sein („oaie sură”).

sărin, adj. – v. sein („oaie sură”).

sein, -ă, seini, -e, (sărin, săin), adj. – (reg.) Oaie albastră, brează, cu alb pe nas (Latiș, 1993). Oaie de culoare sură (Antologie, 1980). Cu blană de culoare alb-murdar, înspicat cu negru sau maro și negru deschis (Bilțiu, 1996). „Oi, oi, oi, mândre seine”. „În lâna țurcanelor negre apar și fire albe, lâna luând astfel un aspect brumăriu” (Georgeoni, 1936: 31). – Et. nec. (DEX, MDA); din sl. sini „livid, vânăt” (Scriban; Miklosich, Cihac, Tiktin, Conev, cf. DER).

serin, -ă, serini, -e, adj. – (dial.) Senin (formă generală doar în satele din Maramureșul istoric). – Lat. serenus „senin, limpede, calm” (MDA); asimilarea rin > nin este recentă (DER).

sein, -ă, (sărin, săin), adj. – Oaie albastră, brează, cu alb pe nas (Latiș 1993). Oaie de culoare sură (Antologie 1980). Cu blană de culoare alb-murdar, înspicat cu negru sau maro și negru deschis (Bilțiu 1996). De culoare roșcat-cenușie (Bulgăr, 2002). „Oi, oi, oi, mândre seine”. „În lâna țurcanelor negre apar și fire albe, lâna luând astfel un aspect brumăriu” (Georgeoni 1936: 31). – Din sl. sini „livid, vânăt” (Cihac cf. DER).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SARINE (SAANE), râu în SV Elveției; lungime 129 km; marchează simbolic frontiera lingvistică între Elveția vorbitoare de limbi romanice și Elveția germană.

Intrare: sarine
sarine
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sein
sein adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sein
  • seinul
  • seinu‑
  • sei
  • seina
plural
  • seini
  • seinii
  • seine
  • seinele
genitiv-dativ singular
  • sein
  • seinului
  • seine
  • seinei
plural
  • seini
  • seinilor
  • seine
  • seinelor
vocativ singular
plural
sărin adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărin
  • sărinul
  • sărinu‑
  • sări
  • sărina
plural
  • sărini
  • sărinii
  • sărine
  • sărinele
genitiv-dativ singular
  • sărin
  • sărinului
  • sărine
  • sărinei
plural
  • sărini
  • sărinilor
  • sărine
  • sărinelor
vocativ singular
plural
sain (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sain
  • sainul
  • sainu‑
  • sai
  • saina
plural
  • saini
  • sainii
  • saine
  • sainele
genitiv-dativ singular
  • sain
  • sainului
  • saine
  • sainei
plural
  • saini
  • sainilor
  • saine
  • sainelor
vocativ singular
plural
săin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: senin (adj.)
senin1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • senin
  • seninul
  • seninu‑
  • seni
  • senina
plural
  • senini
  • seninii
  • senine
  • seninele
genitiv-dativ singular
  • senin
  • seninului
  • senine
  • seninei
plural
  • senini
  • seninilor
  • senine
  • seninelor
vocativ singular
plural
sărin adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărin
  • sărinul
  • sărinu‑
  • sări
  • sărina
plural
  • sărini
  • sărinii
  • sărine
  • sărinele
genitiv-dativ singular
  • sărin
  • sărinului
  • sărine
  • sărinei
plural
  • sărini
  • sărinilor
  • sărine
  • sărinelor
vocativ singular
plural
serin adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • serin
  • serinul
  • seri
  • serina
plural
  • serini
  • serinii
  • serine
  • serinele
genitiv-dativ singular
  • serin
  • serinului
  • serine
  • serinei
plural
  • serini
  • serinilor
  • serine
  • serinelor
vocativ singular
plural
sănin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sein, seiadjectiv

regional
  • 1. (Despre lână, blană) De culoare cenușie-roșcată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Scotocind în manșonul de astrahan sein, se pregătea să puie pe masă miza ei obicinuită. V. ROM. noiembrie 1953, 31. DLRLC
    • format_quote Gheroc de lînă seină lung pînă la genunchi. STANCU, U.R.S.S. 46. DLRLC
  • 2. (Despre oi) Cu lâna cenușie-roșcată. DEX '98 DEX '09
etimologie:

senin, seniadjectiv

  • 1. (Despre cer) Fără nori. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cerul e senin și albastru; în depărtare, catargele își flutură în bătaia vîntului steagurile colorate. DUNĂREANU, CH. 84. DLRLC
    • format_quote Sirenele-ți cîntau în nopți senine Eternele legende-ale iubirii. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 141. DLRLC
    • format_quote Era ziua mult senină, Munții pluteau în lumină, Văile-n tăcere lină. ALECSANDRI, P. I 110. DLRLC
    • 1.1. Luminos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: luminos
      • format_quote Trecu o zi, trecură trei Și iarăși, noaptea, vine Luceafărul deasupra ei Cu razele-i senine. EMINESCU, O. I 171. DLRLC
  • 2. figurat (Despre oameni, despre expresia figurii lor, despre manifestările lor) Care exprimă liniște, mulțumire sufletească. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și-a luat căciula, a zvîrlit dăsaga pe umăr și a pornit-o senin spre casa lui. POPA, V. 100. DLRLC
    • format_quote De-a mai mare dragul să fi privit pe Davidică, flăcău de munte... cu pletele crețe și negre ca pana corbului; cu fruntea lată și senină. CREANGĂ, A. 85. DLRLC
    • format_quote O luntre aurită veghea pe undele limpezi ale lacului lîngă poartă; și-n aerul cel curat al serii tremurau din palat cîntece mîndre și senine. EMINESCU, N. 6. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.