3 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sargii s [At: I. IONESCU, M. 703 / A: nct / E: tc sergi] (Olt) Obiect pe care tăbăcarii întind pieile la uscat.

ȘARG, -Ă, șargi, -ge, adj. (Despre cai, rar despre alte animale) Cu părul de pe corp galben-deschis, iar cel din coamă, coadă și extremitățile picioarelor de culoare neagră. ♦ (Substantivat) Cal cu părul galben-deschis. – Din magh. sárga.

șarg, ~ă [At: ANON. CAR. / V: (reg) șerg a / Pl: șargi, șarge / E: mg sárga] 1 a (Pop; d. cai, rar, d. alte animale) Cu părul de pe corp galben-deschis, iar cel din coamă, coadă și extremitățile picioarelor de culoare neagră Si: (reg) șergaci (1). 2 a (Reg; d. cai) Cu părul roșcat Si: (reg) șergaci (2). 3 a (Reg; d. culoarea cailor) Care este alb-cenușiu Si: (reg) șergaci (3). 4 a (Reg; d. cai) Care este cu pete Si: (reg) șergaci (4). 5 a (Reg; d. părul cailor) Care este înspicat Si: (reg) șergaci (5). 6 a (Reg; rar; d. părul oamenilor) Gălbui (1). 7 smf (Pop) Cal cu părul de pe corp galben-deschis, iar cel din coamă, coadă și extremitățile picioarelor de culoare neagră.

șargă3 sf [At: ALEXI, W. / Pl: ? / E: nct] (Rar) Marnă.

șargă2 sf [At: PAȘCA, GL. / V: (reg) -rjă / Pl: șărgi / E: ns cf ucr серга] 1 (Trs) Verigă care se pune în botul porcului. 2 (Reg; îf șarjă) Cercel (1).

șargă1 sf [At: LIUBA-IANA, M. 20 / Pl: șărgi / E: ns cf srb šara] 1 (Ban; Trs) Dungă (1). 2 (Ban; Trs) Pată. 3 (Ban; Olt) Cicatrice (în forma unei linii).

ȘARG, -Ă, șargi, -ge, adj. (Despre cai, rar despre alte animale) Cu părul de pe corp galben deschis, iar cel din coamă, coadă și extremitățile picioarelor de culoare neagră. ♦ (Substantivat) Cal cu părul galben deschis. – Din magh. sárga.

ȘARG, -Ă, șargi, -e, adj. (Despre cai, rar despre alte animale) Cu părul galben-deschis, galben-spălăcit. Trece... cu calul lui înalt, șarg, sprinten. STANCU, D. 158. Pe-un cal șarg încălecat, Pleacă vesel la domnie. ALECSANDRI, P. II 111. Cățelușă șargă, tot cîmpul aleargă (Coasa). ȘEZ. IV 83. ♦ (Rar, despre părul omului) Galben-deschis, galben-spălăcit. Am doi moșnegi cu barba șargă, Cînd se-ntîlnesc, se trag de barbă (Pieptenii cu cîlții). SBIERA, P. 320. ♦ (Substantivat) Cal cu părul galben-deschis. Șargul rupea piatra cu copita. BENIUC, V. 154. Fugea șarga cea nebună, Mai iute ca o furtună. PĂSCULESCU, L. P. 264. Pe șarga și-o cesălat. ȘEZ. I 108.

ȘARG ~gă (~gi, ~ge) și substantival (despre cai) Care are păr galben-deschis; cu părul galben-deschis. /

ȘARG s.m. (Ban.) Cal cu părul galben deschis. Shargul. AC, 366. Etimologie: magh. sárga.

șarg a. Mold. cu părul galben spălăcit, cu coama mai închisă decât părul: pe un cal șarg încălecat AL. [Ung. SÁRGA, galben].

șarg, -ă adj. (ung. sárga, galben). Cu păru cam galben și cu coama și coada maĭ închisă, vorbind de caĭ: caĭ șargĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șarg adj. m., s. m., pl. șargi; adj. f., s. f. șargă, pl. șarge

șarg adj. m., s. m., pl. șargi; adj. f., s. f. șargă, pl. șarge

șarg adj. m., pl. șargi; f. sg. șargă, pl. șarge

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘARGĂ s. v. dungă, linie, pată, vargă.

șargă s. v. DUNGĂ. LINIE. PATĂ. VARGĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șarg (șargă), adj. – Tărcat, roșcat deschis. Mag. sárga „galben” (Cihac, II, 627; Tiktin).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sargii s.f. pl. (reg.) obiect pe care tăbăcarii întind pieile la uscat.

șargă1, șărgi, s.f. (reg.) 1. dungă; pată. 2. cicatrice (în forma unei linii).

șargă2, șărgi, s.f. (reg.) 1. verigă care se pune în botul porcului. 2. (în forma: șarjă) cercel.

șargă3 s.f. (reg.) rocă sedimentară compusă din carbonat de calciu și argilă, de culoare cenușie; marnă.

Intrare: sargii
sargii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șarg
șarg adjectiv
adjectiv (A11)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șarg
  • șargul
  • șargu‑
  • șargă
  • șarga
plural
  • șargi
  • șargii
  • șarge
  • șargele
genitiv-dativ singular
  • șarg
  • șargului
  • șarge
  • șargei
plural
  • șargi
  • șargilor
  • șarge
  • șargelor
vocativ singular
plural
șerg
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șargă
substantiv feminin (F75)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șargă
  • șarga
plural
  • șărgi
  • șărgile
genitiv-dativ singular
  • șărgi
  • șărgii
plural
  • șărgi
  • șărgilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șarg, șargăadjectiv

  • 1. (Despre cai, rar despre alte animale) Cu părul de pe corp galben-deschis, iar cel din coamă, coadă și extremitățile picioarelor de culoare neagră. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Trece... cu calul lui înalt, șarg, sprinten. STANCU, D. 158. DLRLC
    • format_quote Pe-un cal șarg încălecat, Pleacă vesel la domnie. ALECSANDRI, P. II 111. DLRLC
    • format_quote Cățelușă șargă, tot cîmpul aleargă (Coasa). ȘEZ. IV 83. DLRLC
    • 1.1. rar (Despre părul omului) Galben-deschis, galben-spălăcit. DLRLC
      sinonime: gălbui
      • format_quote Am doi moșnegi cu barba șargă, Cînd se-ntîlnesc, se trag de barbă (Pieptenii cu câlții). SBIERA, P. 320. DLRLC
    • 1.2. (și) substantivat Cal cu părul galben-deschis. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Șargul rupea piatra cu copita. BENIUC, V. 154. DLRLC
      • format_quote Fugea șarga cea nebună, Mai iute ca o furtună. PĂSCULESCU, L. P. 264. DLRLC
      • format_quote Pe șarga și-o cesălat. ȘEZ. I 108. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.