sarghiu sn vz sarghie¹

sarghie¹ sf [At: SCRIBAN, D. / V: ~iu sn / E: tc sargi „bandaj, bandă”] (Reg) Pânză (rară) de sac folosită la împachetat, la făcutul saltelelor, ca ștergător pentru talpa încălțămintei etc.

sârghiu m. tarabă: sârghii încărcate cu pastramă. [Turc. SERGHI, etalaj].

1) sarghíe f. (turc. sanghy, pînză de împachetat, d. sarmak, a învălătuci, a împacheta; bg. sargiĭa, teacă. V. sarma). Vest. Pînză rară de împachetat. Păturică, țol de șters tălpile ghetelor la intrarea în casă. – Maĭ vechĭ sarghiŭ, n.

SARGHIE s. v. masă, tarabă, tejghea.

sarghie s. v. MASĂ. TARABĂ. TEJGHEA.

sarghie, sarghii, s.f. (reg.) pânză rară de sac folosită la împachetat, la făcutul saltelelor, ca ștergător de picioare.