SARDÓNIC, -Ă, sardonici, -ce, adj. (Livr.; despre râs, zâmbet etc.; adesea adverbial) Care exprimă batjocură necruțătoare sau satisfacție diabolică. – Din fr. sardonique, lat. sardonicus [risus].
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

SARDÓNIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial (despre râs, zâmbet) Care exprimă o intenție răutăcioasă; cu răutate. /<lat. sardonicus, fr. sardonique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SARDÓNIC, -Ă adj. (Despre râs, zâmbet; adesea adv.) Care dă gurii un aspect răutăcios; batjocoritor, sarcastic. [Cf. fr. sardonique, lat. sardonicus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SARDÓNIC, -Ă adj. (despre râs, zâmbet; și adv.) care exprimă răutate, satisfacție diabolică; batjocoritor, malițios, sarcastic. (< fr. sardonique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SARDÓNIC adj. v. batjocoritor, sarcastic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sardónic adj. m., pl. sardónici; f. sg. sardónică, pl. sardónice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink