11 definiții pentru «sardonic»   declinări

SARDÓNIC, -Ă, sardonici, -ce, adj. (Livr.; despre râs, zâmbet etc.; adesea adverbial) Care exprimă batjocură necruțătoare sau satisfacție diabolică. — Din fr. sardonique, lat. sardonicus [risus].
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

SARDÓNIC, -Ă, sardonici, -ce, adj. (Livr.; despre râs, zâmbet etc.; adesea adverbial) Care exprimă batjocură necruțătoare sau satisfacție diabolică. – Din fr. sardonique, lat. sardonicus [risus].
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

sardónic (livr.) adj. m., pl. sardónici; f. sardónică, pl. sardónice
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SARDÓNIC adj. v. batjocoritor, sarcastic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SARDÓNIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial (despre râs, zâmbet) Care exprimă o intenție răutăcioasă; cu răutate. /<lat. sardonicus, fr. sardonique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SARDÓNIC, -Ă adj. (Despre râs, zâmbet; adesea adv.) Care dă gurii un aspect răutăcios; batjocoritor, sarcastic. [Cf. fr. sardonique, lat. sardonicus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SARDÓNIC, -Ă adj. (despre râs, zâmbet; și adv.) care exprimă răutate, satisfacție diabolică; batjocoritor, malițios, sarcastic. (< fr. sardonique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

sardónic adj. m., pl. sardónici; f. sg. sardónică, pl. sardónice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sardonic a. se zice de un râs convulsiv, ironic și răutăcios: temându-mă de-a lumii sardonică zâmbire AL.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

* sardónic, -ă adj. (lat. sardonicus, d. vgr. sardonikos, adică „din Sardinia”, aĭ căreĭ locuitorĭ primitivĭ, de neam fenician, sacrificaŭ zeilor oamenĭ și sileaŭ rudele victimelor să asiste și să rîdă. Uniĭ zic că vine de la o plantă sardică care pungea gura cînd o mîncaĭ). Rîs sardonic, rîs forțat (de nevoĭe saŭ de prefăcătorie). Adv. A rîde sardonic, a rîde mînzește.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

sardoníce n. pl. tot așa (vgr. sardonyx, d. sardion, cornalină [d. Sardes, capitala Lidiiĭ] și onyx, onice; lat. sardonix, -onýchis, it. sardonico, fr. sardoine). Min. Un fel de calcedonie cărămizie cu nuanțe roșiĭ ca sîngele. – Fals sardónie (fr. sardoine, ca Macedonia față de Macédoine).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink