15 definiții pentru sarailie
din care- explicative (11)
- morfologice (3)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SARAILIE, sarailii, s. f. Prăjitură făcută din foi de plăcintă rulate, cu umplutură de nuci, de alune, de migdale, îmbibată cu sirop de zahăr sau cu miere. [Pr.: -ra-i-. – Var.: (înv.) seralie s. f.] – Din tc. saraylı „ceea ce ține de palatul sultanului”.
sarailie sf [At: I. CR. II, 134 / V: (rar) ~igli, (înv) ser~, (reg) ~alie / E: tc sarayle „prăjitură de palat”] 1 Prăjitură făcută din foi subțiri (de plăcintă) rulate, cu umplutură de nuci, de alune sau de migdale, îmbibată cu sirop de zahăr sau de miere. 2 (Mol; îf saralie) Plăcintă cu poale-n brâu, coaptă în tigaie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SARAILIE, sarailii, s. f. Prăjitură făcută din foi de plăcintă rulate, cu umplutură de nuci, de alune, de migdale, îmbibată cu sirop de zahăr sau cu miere. [Pr.: -ra-i-. – Var.: (înv.) seralie s. f.] – Din tc. sarayli „ceea ce ține de palatul sultanului”.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
SARAILIE, sarailii, s. f. Prăjitură făcută din foi de plăcintă, rulate, cu umplutură de nuci sau de migdale și îmbibate cu mult sirop de zahăr sau de miere. V. baclava. Mînca însă bine feluri moldovenești îmbielșugate și grase, isprăvind cu sarailii și baclavale turcești. SADOVEANU, Z. C. 107. Cînd veniră: sarailia și minciunile, cheful era în toi. STĂNOIU, C. I. 99. Masinca trimetea să scoată apă proaspătă de la puț și-i trata cu sarailie făcută de mîna ei. BASSARABESCU, V. 8.. Variantă: seralie (NEGRUZZI, S. I 286) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SARAILIE ~i f. Produs de patiserie preparat din foi de aluat unse cu grăsime și rulate, cu umplutură de nuci sau brânză și copt în cuptor. [G.-D. sarailii; Sil. -ra-i-] /<turc. sarayli
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sarailie f. plăcintă turcească cu fidea, miere și zahăr: iaurt, sarailii, baclavale NEGR. [Turc. SARAILY, lit. plăcintă de saraiu].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sarailíe f. (turc. saraĭly, de la saraĭ, rob saŭ roabă, liberată din seraĭ. V. seraĭ). Un fel de prăjitură făcută ca și baclavaŭa, dar învălătucită.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SERALIE s. f. v. sarailie.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SERALIE s. f. v. sarailie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
SERALIE s. f. v. sarailie.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
saraigli sf vz sarailie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
saralie sf vz sarailie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
seralie sf vz sarailie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sarailie (desp. -ra-i-) s. f., art. sarailia, g.-d. art. sarailiei; pl. sarailii, art. sarailiile (desp. -li-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sarailie (-ra-i-) s. f., art. sarailia, g.-d. art. sarailiei; pl. sarailii, art. sarailiile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sarailie s. f. (sil. -ra-i-), art. sarailia, g.-d. art. sarailiei; pl. sarailii, art. sarailiile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
sarailie (sarailii), s. f. – Prăjitură orientală pe bază de miere și nuci. – Megl. sărliia. Tc. saraili (Șeineanu, II, 314).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: sa-ra-i-
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
sarailie, sarailiisubstantiv feminin
- 1. Prăjitură făcută din foi de plăcintă rulate, cu umplutură de nuci, de alune, de migdale, îmbibată cu sirop de zahăr sau cu miere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mînca însă bine feluri moldovenești îmbielșugate și grase, isprăvind cu sarailii și baclavale turcești. SADOVEANU, Z. C. 107. DLRLC
- Cînd veniră: sarailia și minciunile, cheful era în toi. STĂNOIU, C. I. 99. DLRLC
- Masinca trimetea să scoată apă proaspătă de la puț și-i trata cu sarailie făcută de mîna ei. BASSARABESCU, V. 8. DLRLC
-
etimologie:
- saraylı „ceea ce ține de palatul sultanului”. DEX '09