2 intrări
70 de definiții
din care- explicative (49)
- morfologice (8)
- relaționale (8)
- etimologice (2)
- argou (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
saraf[1] sm vz zaraf
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
saráf V. zaraf.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘURUB, șuruburi, s. n. 1. Tijă cilindrică de lemn sau de oțel, filetată, care servește la asamblarea a două ori a mai multor piese sau care transmite, transformă sau utilizează în diverse feluri mișcarea de rotație într-un mecanism. ◊ Loc. adv. În șurub = în formă de cerc sau de spirală. ◊ Expr. A-i face (cuiva) un șurub prin cap = a-i apuca (cuiva) șuvițe de păr din cap, răsucindu-le și trăgând de ele. A strânge șurubul = a întrebuința mijloace de constrângere față de cineva. 2. Nume dat unor unelte, dispozitive etc. care au ca parte componentă un șurub (1) sau care se manevrează prin răsucire. ♦ Fig. Vârtej de apă. [Var.: șurup s. n.] – Din germ. dial. Schrube.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘURUP s. n. v. șurub.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘURUP s. n. v. șurub.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘURUP s. n. v. șurub.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZARAF, zarafi, s. m. (Înv.) 1. Persoană care se ocupa cu schimbul banilor; p. ext. cămătar. 2. Casier al vistieriei. – Din tc. sarraf.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
săraf[1] sf vz zaraf
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sirip[1] sn vz șurub
- În definiția principală, această variantă este tipărită: sirâp — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sulup sn vz șurub
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
surup sn vz șurub
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șăraf sn vz șurub
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șârâp sn vz șurub
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șârub sn vz șurub
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șâruf sn vz șurub
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șirof sn vz șurub
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șirov sn vz șurub
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șorof sn vz șurub
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de gall
- acțiuni
șoroflu sn vz șurub
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șorub sn vz șurub
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șorubă sf vz șurub
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șraf sn vz șurub
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șraft sn vz șurub
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șranf sn vz șurub
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șrof sn vz șurub
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șrouf sn vz șurub
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șrub sn vz șurub
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ștrof sm vz șurub
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șurof sn vz șurub
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șurub sn [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 73v/21 / V: (înv) șr~, (reg) sirâp, sulup, surup, șăraf, șârâp, șâr~, șâruf (Pl: ~roafe), șirof (Pl: ~oafe), șirov, șorof (Pl: ~oafe), șoroflu (Pl: ~oafle), șor~, șraf, șraft, șranf, șrof, șrouf, șr~, ~rof, ~uf, ~up, ~uv sn, ștrof (Pl: ~i) sm, șorubă (Pl: ~be), ~ă sf / Pl: -uri, (reg) ~e / E: ger dal Schrūbe, ucr шруб, mg sróf (dal soróf stróf] 1 Tijă (de oțel sau de lemn), de obicei cilindrică, filetată, care servește la asamblarea a două sau a mai multor piese sau care transmite, transformă sau utilizează în diverse feluri mișcarea de rotație într-un mecanism. 2 (Îlav) În ~ În formă de cerc sau de spirală. 3 (Îs) ~ melc (sau fără sfârșit, fără fine) Tijă filetată angrenată cu o roată dințată căreia îi imprimă o mișcare de rotație. 4 (Îs) ~ conducător (sau mamă) Tijă filetată care, prin rotire, produce deplasarea carului de la strung. 5 (Mun; d. acțiuni, activități; îe) A merge (ca) pe -up A se desfășură foarte bine. 6 (Mun; irn; d. oameni; îae) A se fandosi. 7 (Pop; îe) A întoarce (sau a învârti) ~uri A recurge la șiretlicuri (1). 8 (Pop; îe) A(-i) întoarce (cuiva) un ~ (sau ~ul, ~urile) A minți. 9 (Pop; îae) A înșela. 10 (Pop; îe) A o întoarce la ~ A-și schimba purtarea, atitudinea față de cineva sau de ceva pentru a ieși dintr-o încurcătură. 11 (Pfm; îe) A strânge ~ul (sau, rar, ~urile) A întrebuința mijloace de constrângere față de cineva. 12 (Pfm; îe) A rămâne cu un ~ lipsă A se sminti. 13 (Reg; îe) A fi un lucru cu ~ A fi un iucru prost făcut. 14 (Pop; îe) A-i face (cuiva) un ~ (sau -uri) în (sau prin) cap A-i apuca (cuiva) șuvițe (6) de păr din cap, rasucindu-le și trăgând de ele. 15 (Pop; îae) A răsuci unghia degetului mare sau încheieturile degetelor în părul capului (cuiva). 16 (Reg; fig) Șiretlic (1). 17 (Reg; fig) Vârtej de apă. 18 (Înv; pex; csnp) Robinet. 19 (Reg) Canea. 20 (Reg; îf șorub) Cric2. 21 (Trs; Mol) Vârtej de ridicat piatra morii. 22 (Reg) Vârtej de strâns doagele. 23 (Reg) Menghină. 24 (Reg) Fiecare dintre verigile de metal care întind pânza joagărului. 25 (Reg; lpl; îf șurupuri) Cârceie (5) (la joagăr). 26 (Buc) Mecanism cu care se ridică poarta principală a stăvilarului prin care trec plutele. 27 (Mar; pex; îf șurubă) Poarta principală a stăvilarului prin care trec plutele. 28 (Îvr; pan; îs) Șurup de dopuri Tirbușon. 29 (Îvr; îs) ~upul lui Arhimede Elice. 30 (Reg; îf șorub) Vârf la sfredel. 31 (Trs; Buc; șîs cheie de șoroafe) Șurubelniță (1). 32 (Trs; Mol) Cheie (la vioară, țambal etc.). 33 (Reg) Dispozitiv cu care se ridică fitilul lămpii cu petrol. 34 (Trs) Dispozitiv care reglează mișcarea teicii de la moară. 35 (Reg; îs) Sfredel cu șorof Coarbă2 (1). 36 (Reg; îas) Bormașină. 37 (Mol; Trs; șîs ~ glonț) Fiecare dintre colții de fler care se fixează iarna pe potcoavele cailor ca să nu alunece. 38 (Reg; îf șorof) Rotiță de la bătătorul de unt. 39 (Reg) Piuă în care se fixează sfredelul la coarbă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șurubă sf vz șurub
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șuruf sn vz șurub
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șurup sn vz șurub
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șuruv sn vz șurub
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
zaraf sm [At: (a. 1727) IORGA, S. D. X, 415 / V: zăr~ (S și: săraf) / S și: sa~ / Pl: ~i / E: tc sarraf] (Îvp) 1 Casier al vistieriei. 2 (Gmț) Membru al grupului de colindători, care strânge banii. 3 Persoană care se îndeletnicea cu schimbarea banilor. 4-5 Bancher (1-2). 6-7 (Reg) Bijutier (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de cata
- acțiuni
zăraf sm vz zaraf
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
zăraf sm vz zaraf
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zaraf s.m. (înv., pop.) 1 Persoană care se îndeletnicea cu schimbul banilor; ext. cămătar. Hagi Curti, giuvaergiul și zaraful vestit (CA. PETR.). 2 Casier al vistieriei. Era sărdarul Gheorghe, zaraful visteriei (FIL.). • pl. -i. /<tc. sarraf.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ȘURUB, șuruburi, s. n. 1. Tijă cilindrică de lemn sau de oțel, filetată, care servește la asamblarea a două ori a mai multor piese sau care transmite, transformă sau utilizează în diverse feluri mișcarea de rotație într-un mecanism. ◊ Loc. adv. În șurub = în formă de cerc sau de spirală. ◊ Expr. A-i face (cuiva) un șurub prin cap = a-i apuca (cuiva) șuvițe de păr din cap, răsucindu-le și trăgând de ele. A strânge șurubul = a întrebuința mijloace de constrângere față de cineva. 2. Nume dat unor unelte, dispozitive etc. care au ca parte componentă un șurub sau care se manevrează prin răsucire. ♦ Fig. Vârtej de apă. [Var.: șurup s. n.] – Din germ. dial. Schrube.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
ZARAF, zarafi, s. m. (Înv.) 1. Persoană care se îndeletnicea cu schimbul banilor; p. ext. cămătar. 2. Casier al vistieriei. – Din tc. sarraf.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de spall
- acțiuni
ȘURUB, șuruburi, s. n. Piesă cilindrică de lemn sau de oțel, cu suprafața în spirală, care se introduce lemn sau în metal, învîrtindu-se cu șurubelnița, pentru a fixa ceva. Desfac de tot șurubul care regulează apa la carbid. BOGZA, Ț. 64. ♦ Denumire improprie pentru un dispozitiv care se poate manevra printr-o ușoară răsucire. Este acolo unul, meșter de mama-focul învîrtește de un șurub, vine lumina pe sîrme și gata. SP. POPESCU, M. G. 88. ◊ Fig. [Rică Venturianu] nu e o pîrghie a stării nouă de lucruri, ci un mititel șut al mașinii. IBRĂILEANU, SP. CR. 231. Loc. adv. În șurub = în formă de cerc sau de spirală. Numai mă răsuceam în toate părțile-n șurub, privind în fiecare copac cîte un dușman. GANE, N. III 57. ◊ Expr. Întoarce (cuiva) șurubul sau a o întoarce la șurub v. întoarce (II 1). A strînge șurubul v. strînge (I 3). A-i face (cuiva) un șurub prin cap = a-i apuca (cuiva) șuvițe de păr din cap, răsucindu-le și trăgînd de ele. Și, după ce ne culcam cu toții, noi băieții, ca băieți ne luam la hîrjoană și nu puteam adormi de incuri, pînă era nevoită biata mama să ne facă musai cîte un șurub două prin cap și să ne dea cîteva tapangele la spinare. CREANGĂ, A. 40. ◊ (Poetic) Vîrtej de apă. (Atestat în forma șurup) Bulboana se liniștise, își mîna neagră apele la vale și, din cînd în cînd, pe luciul ei nășteau șurupuri repezi care se săpau crescînd ș-apoi scădeau, se mistuiau. SADOVEANU, O. IV 438. – Variantă: șurup s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZARAF, zarafi, s. m. 1. (Învechit și arhaizant) Persoană care se îndeletnicea cu schimbul banilor; p. ext., cămătar. Meșterul Tadeus a tras punga și a numărat, frunte lîngă frunte, zarafului, douăzeci și șase de taleri. SADOVEANU, N. P. 217. Au venit și mulți negustori turci. Aceștia erau însă, mai ales, zarafi și vînzători de lucruri mici și scumpe. GALACTION, O. I 261. Ieșeam de la un zaraf al meu, coboram scara și grăbeam s-ajung la locul unde mi-am lăsat cabrioletul. C. PETRESCU, A. R. 38. 2. (Învechit) Casier al vistieriei. Am dat zarafului (casierului) de la Cochii Vechi lei 1000. FILIMON, C. 230. Zarafii s-a pribegit, Nu mai ne vine dijmărit. MAT. FOLK. 97.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZARAF, zarafi, s. m. (Înv.) 1. Persoană care se îndeletnicea cu schimbul banilor; p. ext. cămătar. 2. Casier al vistieriei. – Tc. sarraf.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
ȘURUB ~uri n. l) Tijă de metal (mai rar de lemn) filetată și prevăzută cu floare la unul din capete, care servește la asamblarea unor piese. ~ de strângere. ◊ A strânge ~ul a) a deveni mai exigent față de cineva; b) a aplica mijloace de constrângere. 2) fig. Piesă care se manevrează prin învârtire. 3) fig. Vârtej de apă. /<germ. Schrube
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ZARAF ~i m. înv. 1) Persoană care se ocupa cu schimbul banilor. 2) Persoană care se îndeletnicea cu împrumutul de bani în schimbul unei camete; cămătar. 3) Casier la o vistierie. /<turc. sarraf
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șurub n. Mold. 1. V. șurup; 2. fig. cârcioc: așa e că mi-o întors șurubu? AL.; 3. morișcă: mama să ne facă câte un șurub două prin cap CR. [Nemț. SCHRAUBE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șurup n. o bucată de lemn sau fier, fasonat în spirală și care se bagă într’o gaură de aceeaș mărime; 2. fig. artificiu: umblați cu șurupuri. [V. șurub].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
zaraf m. 1. bancher (azi mai mult ironic): zarafii armeni și ovrei năpădesc pe cel căzut GHICA; 2. cel ce schimbă bani (în piață). [Turc. SARAF].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șurúb (est) și șurúp (vest) n., pl. urĭ (rut. šruba, rus. ščurúp, pol. szrub, szruba, d. vgerm. schrube, ngerm. schraube, șurub. Cp. cu gunoĭ, îld. *gnoĭ). Cuĭ (de fer saŭ și de lemn) cu vîrfu spiralat care pătrunde învîrtindu-se, ca și sfredelu. Fig. A întoarce șurubu, a o întoarce alt-fel ca să reușeștĭ. A umbla cu șuruburĭ, a umbla cu șurubăriĭ, cu șmecheriĭ, cu sofizme. A face cuĭva șurub pin cap, a-ĭ face morișcă, a-l apuca de păr și a-l învîrti.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) șurup..., V. șurub...
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zaráf m. (vechĭ și saraf, d. turc. saraf, ar. sarraf; ngr. saráfis, alb. bg. sîrb. saraf). Schimbător de banĭ în schimbu unuĭ mic folos. V. bancher, tîrgar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
șurub s. n., pl. șuruburi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
zaraf (înv.) s. m., pl. zarafi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Mada Puscas
- acțiuni
șurub s. n., pl. șuruburi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zaraf (înv.) s. m., pl. zarafi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șurub s. n., pl. șuruburi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zaraf s. m., pl. zarafi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șurub
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
șurub, -buri.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘURUB s. v. canea, cep, clește, menghină, șurubelniță, vârtej.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘURUB s. (TEHN.) 1. (Transilv. și Ban.) civie. 2. șurub prizonier v. prizon.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ZARAF s. v. bancher, cămătar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ZARAF s. (înv.) târgar. (~ul schimba banii.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șurub s. v. CANEA. CEP. CLEȘTE. MENGHINĂ. ȘURUBELNIȚĂ. VÎRTEJ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘURUB s. (TEHN.) 1. (Transilv. și Ban.) civie. 2. șurub prizonier = prizon.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ZARAF s. (înv.) tîrgar. (~ schimba banii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de cata
- acțiuni
zaraf s. v. BANCHER. CĂMĂTAR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de cata
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
șurub (-buri), s. n. – 1. Tijă filetată. – 2. Truc, șiretlic. – Var. șurup. Germ. Schraube, dial. Schrube (Cihac, II, 394; Philippide, Principii, 38), cf. rus. sčurup, pol. szrub. – Der. șurubi, vb. (a înșuruba; a înșela); înșuruba (var. înșurupa), vb. (a prinde în șuruburi, a răsuci); deșuruba, vb. (a desface un șurub); șurubar, s. m. (intrigant); șurubărie, s. f. (intrigă, șmecherie); șurubelniță (var. șurupelniță), s. f. (unealtă cu care se pun sau se scot șuruburi).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
zaraf (-fi), s. m. – Cămătar. bancher. – Mr. săraf, megl. zăraf. Tc. (arab.) sarraf (Roesler 592; Șeineanu, II, 386; Ronzevalle 110), cf. ngr. ζαράφι, alb., bg., sb. saraf. – Der. zărăfie, s. f. (localul zarafului; cămătărie); zaraflîc, s. n. (schimb, speculație cu bani).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a întoarce șurubul (cuiva) expr. (intl.) a pregăti (cuiva) o capcană.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a slăbi șurubul expr. 1. a reduce gradul de exigență / nivelul pretențiilor (în raport cu subalternii, cu elevii etc.) 2. a renunța la folosirea unor mijloace de constrângere.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a strânge șurubul expr. a întrebuința mijloacele de constrângere, a înăspri regimul (împotriva cuiva).
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
șurub, șuruburisubstantiv neutru
- 1. Tijă cilindrică de lemn sau de oțel, filetată, care servește la asamblarea a două ori a mai multor piese sau care transmite, transformă sau utilizează în diverse feluri mișcarea de rotație într-un mecanism. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXdiminutive: șurubel
- Desfac de tot șurubul care regulează apa la carbid. BOGZA, Ț. 64. DLRLC
- 1.1. Denumire improprie pentru un dispozitiv care se poate manevra printr-o ușoară răsucire. DLRLC
- Este acolo unul, meșter de mama-focul învîrtește de un șurub, vine lumina pe sîrme și gata. SP. POPESCU, M. G. 88. DLRLC
- [Rică Venturianu] nu e o pîrghie a stării nouă de lucruri, ci un mititel șurub al mașinii. IBRĂILEANU, SP. CR. 231. DLRLC
-
- În șurub = în formă de cerc sau de spirală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Numai mă răsuceam în toate părțile-n șurub, privind în fiecare copac cîte un dușman. GANE, N. III 57. DLRLC
-
- A-i face (cuiva) un șurub prin cap = a-i apuca (cuiva) șuvițe de păr din cap, răsucindu-le și trăgând de ele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Și, după ce ne culcam cu toții, noi băieții, ca băieți ne luam la hîrjoană și nu puteam adormi de incuri, pînă era nevoită biata mama să ne facă musai cîte un șurub două prin cap și să ne dea cîteva tapangele la spinare. CREANGĂ, A. 40. DLRLC
-
- A strânge șurubul = a întrebuința mijloace de constrângere față de cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- A strânge șurubul =a deveni mai exigent față de cineva. NODEX
-
- 2. Nume dat unor unelte, dispozitive etc. care au ca parte componentă un șurub sau care se manevrează prin răsucire. DEX '09 DEX '98 NODEX
- 2.1. Vârtej de apă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Bulboana se liniștise, își mîna neagră apele la vale și, din cînd în cînd, pe luciul ei nășteau șurupuri repezi care se săpau crescînd ș-apoi scădeau, se mistuiau. SADOVEANU, O. IV 438. DLRLC
-
-
etimologie:
- Schrube DEX '09 DEX '98 NODEX
zaraf, zarafisubstantiv masculin
-
- Meșterul Tadeus a tras punga și a numărat, frunte lîngă frunte, zarafului, douăzeci și șase de taleri. SADOVEANU, N. P. 217. DLRLC
- Au venit și mulți negustori turci. Aceștia erau însă, mai ales, zarafi și vînzători de lucruri mici și scumpe. GALACTION, O. I 261. DLRLC
- Ieșeam de la un zaraf al meu, coboram scara și grăbeam s-ajung la locul unde mi-am lăsat cabrioletul. C. PETRESCU, A. R. 38. DLRLC
- 1.1. Persoană care se îndeletnicea cu împrumutul de bani în schimbul unei camete. DEX '09 DEX '98 NODEXsinonime: cămătar
-
- 2. Casier al vistieriei. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Am dat zarafului (casierului) de la Cochii Vechi lei 1000. FILIMON, C. 230. DLRLC
- Zarafii s-a pribegit, Nu mai ne vine dijmărit. MAT. FOLK. 97. DLRLC
-
etimologie:
- sarraf DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX