2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SAPROFI s. f. v. saprofit.

SAPROFIT, -Ă, saprofiți, -te, s. n., adj. (Organism vegetal sau microorganism) care își procură hrana din substanțe organice în descompunere. [Var.: saprofi s. f.] – Din fr. saprophyte.

SAPROFIT, -Ă, saprofiți, -te, s. n., adj. (Organism vegetal sau microorganism) care își procură hrana din substanțe organice în descompunere. [Var.: saprofi s. f.] – Din fr. saprophyte.

saprofit, ~ă smf, a [At: ENC. AGR. III, 89 / Pl: ~iți, ~e / E: fr saprophyte] 1-2 (Organism vegetal sau microorganism) care își procură hrana din substanțe organice moarte, în descompunere.

SAPROFITE s. f. pl. Specie de bacterii și ciuperci care se dezvoltă pe corpurile organice moarte, hrănindu-se cu substanțe în descompunere.

SAPROFIT, -Ă adj., s.n. (Organism vegetal, microorganism) care trăiește pe corpuri organice în descompunere. [< fr. saprophyte, cf. gr. sapros – putred, phyton – plantă].

SAPROFIT, -Ă adj., s. n. / saprofis. f. (microorganism, plantă) care crește pe substanțe organice în descompunere. (< fr. saprophyte)

SAPROFIT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre microorganisme) Care se dezvoltă în substanțe organice în descompunere. [Sil. sa-pro-] /<fr. saprophyte

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

saprofit2/saprofi (desp. sa-pro-) s. n. / s. f., pl. saprofite

saprofit1 (desp. sa-pro-) adj. m., pl. saprofiți; f. saprofi, pl. saprofite

saprofit2/saprofi (sa-pro-) s. n. / s. f.; pl. saprofite

saprofit1 (sa-pro-) adj. m., pl. saprofiți; f. saprofită, pl. saprofite

saprofit s. n. /saprofi s. f. (sil. -pro-), pl. saprofite

saprofit adj. m. (sil. -pro-), pl. saprofiți; f. sg. saprofită, pl. saprofite

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SAPRO- „putrefacție, putred, poluat”. ◊ gr. sapros „putred” > fr. sapro-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. sapro-.~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., studiul biologic, fiziologic și biochimic al degradărilor bazinelor acvatice produse de materiile organice putrescibile; ~bionte (v. -biont), adj., s. n. pl., (organisme) care prezintă nutriție saprofitică; ~biotic (v. -biotic), adj., care trăiește în apele poluate sau pe resturi organice în stare de putrefacție; ~bioză (v. -bioză), s. f., mod de viață propriu organismelor din apele poluate cu resturi organice în putrefacție; ~carp (v. -carp), s. n., fruct cărnos care prezintă țesuturi suculente în care se depozitează substanțele nutritive; ~col (v. -col3), s. n., sapropel transformat într-un gel solid, sub acțiunea timpului și a presiunii; ~fag (v. -fag), adj., (despre organisme) care se nutrește cu materii organice în curs de descompunere; ~fil (v. -fil1), adj., 1. Care preferă resturile organice. 2. Care crește pe humus; ~fite (v. -fit), adj., s. f. pl., (plante) care se hrănesc cu resturi organice; ~fitic (v. -fitic), adj., care crește pe reziduuri organice aflate în descompunere; ~fob (v. -fob), adj., (despre organisme) care se dezvoltă numai în apele încărcate cu substanțe organice; ~gen (v. -gen1), adj., 1. (Despre bacterii) Care provoacă putrezirea substanțelor organice. 2. Care crește pe substanțe aflate în stare de putrefacție; ~geofite (v. geo-, v. -fit), s. f. pl., încrengătură de plante saprobiotice cu flori; ~pel (v. -pel), s. n., mîl bogat în substanțe organice în curs de descompunere, aflat pe fundul lagunelor și al mărilor; ~pelic (v. -pelic), adj., (despre plante) care se dezvoltă pe substanțele în curs de putrezire de pe fundul apelor cu mîl; ~xene (v. -xen), adj., s. n. pl., (organisme) care se dezvoltă în ape curate sau încărcate cu substanțe organice.

Intrare: saprofită
saprofită substantiv feminin
  • silabație: sa-pro- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • saprofi
  • saprofita
plural
  • saprofite
  • saprofitele
genitiv-dativ singular
  • saprofite
  • saprofitei
plural
  • saprofite
  • saprofitelor
vocativ singular
plural
Intrare: saprofit (adj.)
saprofit1 (adj.) adjectiv
  • silabație: sa-pro-fit info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • saprofit
  • saprofitul
  • saprofitu‑
  • saprofi
  • saprofita
plural
  • saprofiți
  • saprofiții
  • saprofite
  • saprofitele
genitiv-dativ singular
  • saprofit
  • saprofitului
  • saprofite
  • saprofitei
plural
  • saprofiți
  • saprofiților
  • saprofite
  • saprofitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

saprofit, saprofiadjectiv
saprofit, saprofitesubstantiv neutru
saprofi, saprofitesubstantiv feminin

  • 1. (Organism vegetal sau microorganism) care își procură hrana din substanțe organice în descompunere. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.