4 definiții pentru saplaic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
saplaic sn [At: CADE / Pl: ~uri, ~ice / E: srb saplak] (Olt) Cauc sau cupă mare de lemn care se folosește la cazanele de țuică și la teascurile de vin.
saplaíc n., pl. urĭ saŭ e (sîrb. saplak, probabil d. ung. szápaly, pl. száplak, id.). Vest. Căuș cu coadă foarte lungă de umblat în cazanu de țuică după ce s’a scos borhotu.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
saplaic (-curi), s. n. – (Olt.) Polonic de lemn folosit la alambicuri. Sb. saplak (Candrea); legătura cu mag. szapoly „sapă” (Cihac, II, 385) nu este sigură.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
saplaic, saplaicuri, s.n. (reg.) cauc sau cupă mare de lemn care se folosește la cazanele de țuică și la teascurile de vin.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N2) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||