opțiuni
  • info

3 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SAPIENT, -Ă, sapienți, -te, adj., s. m. și f. (Livr.) (Om) plin de înțelepciune; (om) doct, învățat, savant. [Pr. -pi-ent] – Din lat. sapiens, -ntis.

sapient, ~ă smf, a [At: HELIADE, D. J. 4/26 / P: ~pi-ent / Pl: ~nți, ~e / E: lat sapiens, -ntis] 1-2 (Înv) (Om) doct.

SAPIENT, -Ă, sapienți, -te, adj., s. m. și f. (Livr.) (Om) plin de înțelepciune; (om) doct, învățat, savant. [Pr.: -pi-ent] – Din lat. sapiens, -ntis.

SAPIENT, sapienți, s. m. (Latinism învechit) Învățat. Doară luăm de limbă oarecare alterații a cuvintelor întrebuințate, dar conjugația, articulul și țesetura țăranului în cît se osebește de a sapientului? RUSSO, S. 53. – Pronunțat: -pi-ent.

SAPIENT, -Ă adj., s. m. f. (om) înțelept, doct, savant. (< lat. sapiens)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sapient (livr.) (desp. -pi-ent) adj. m., s. m., pl. sapienți; adj. f., s. f. sapientă, pl. sapiente

sapient (livr.) (-pi-ent) adj. m., s. m., pl. sapienți; adj. f., s. f. sapientă, pl. sapiente

sapient adj. m., s. m. (sil. -pi-ent), pl. sapienți; f. sg. sapientă, pl. sapiente

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SAPIENT adj. v. citit, erudit, înțelept, învățat, savant.

sapient adj. v. CITIT. ERUDIT. ÎNȚELEPT. ÎNVĂȚAT. SAVANT.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SAPIENTI SAT (lat.) pentru cel înțelept e de ajuns – Terențiu, „Phormio”, act III, scena 3, 8. Unui om inteligent nu-i trebuie multe explicații. Variantă: „Inteligenti pauca”. („Pentru cel ce înțelege, puține cuvinte”).

Intrare: sapienti
sapienti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sapient (adj.)
sapient1 (adj.) adjectiv
  • silabație: sa-pi-ent info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sapient
  • sapientul
  • sapientu‑
  • sapientă
  • sapienta
plural
  • sapienți
  • sapienții
  • sapiente
  • sapientele
genitiv-dativ singular
  • sapient
  • sapientului
  • sapiente
  • sapientei
plural
  • sapienți
  • sapienților
  • sapiente
  • sapientelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: sapient (s.m.)
sapient2 (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: sa-pi-ent info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sapient
  • sapientul
  • sapientu‑
plural
  • sapienți
  • sapienții
genitiv-dativ singular
  • sapient
  • sapientului
plural
  • sapienți
  • sapienților
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sapient, sapiențisubstantiv masculin
sapientă, sapientesubstantiv feminin
sapient, sapientăadjectiv

  • 1. livresc (Om) plin de înțelepciune; (om) doct, învățat, savant. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    sinonime: învățat
    • format_quote Doară luăm de limbă oarecare alterații a cuvintelor întrebuințate, dar conjugația, articulul și țesetura țăranului în cît se osebește de a sapientului? RUSSO, S. 53. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.