opțiuni
  • info

3 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SAPIENT, -Ă, sapienți, -te, adj., s. m. și f. (Livr.) (Om) plin de înțelepciune; (om) doct, învățat, savant. [Pr. -pi-ent] – Din lat. sapiens, -ntis.

SAPIENȚĂ s. f. (Livr.) Înțelepciune; știință, învățătură. [Pr.: -pi-en-] – Din lat. sapientia.

SAPIENȚĂ s. f. (Livr.) Înțelepciune; știință, învățătură. [Pr.: -pi-en-] – Din lat. sapientia.

sapient, ~ă smf, a [At: HELIADE, D. J. 4/26 / P: ~pi-ent / Pl: ~nți, ~e / E: lat sapiens, -ntis] 1-2 (Înv) (Om) doct.

sapiență sf [At: HELIADE, O. II, 40 / P: ~pi-en~ / V: (înv) ~ție, ~iință / E: lat sapientia] (Înv) 1 Înțelepciune. 2 Învățătură.

sapienție sf vz sapiență

sapiință sf vz sapiență

SAPIENT, -Ă, sapienți, -te, adj., s. m. și f. (Livr.) (Om) plin de înțelepciune; (om) doct, învățat, savant. [Pr.: -pi-ent] – Din lat. sapiens, -ntis.

SAPIENT, -Ă adj., s. m. f. (om) înțelept, doct, savant. (< lat. sapiens)

SAPIENȚĂ s. f. înțelepciune; știință, învățătură. (< lat. sapientia)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sapient (livr.) (desp. -pi-ent) adj. m., s. m., pl. sapienți; adj. f., s. f. sapientă, pl. sapiente

sapiență (livr.) (desp. -pi-en-) s. f., g.-d. art. sapienței

sapient (livr.) (-pi-ent) adj. m., s. m., pl. sapienți; adj. f., s. f. sapientă, pl. sapiente

sapiență (livr.) (-pi-en-) s. f., g.-d. art. sapienței

sapient adj. m., s. m. (sil. -pi-ent), pl. sapienți; f. sg. sapientă, pl. sapiente

sapiență s. f. (sil. -pi-en-), g.-d. art. sapienței

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SAPIENT adj. v. citit, erudit, înțelept, învățat, savant.

SAPIENȚĂ s. v. înțelepciune, învățătură, știință.

sapient adj. v. CITIT. ERUDIT. ÎNȚELEPT. ÎNVĂȚAT. SAVANT.

sapiență s. v. ÎNȚELEPCIUNE. ÎNVĂȚĂTURĂ. ȘTIINȚĂ.

Intrare: sapient (adj.)
sapient1 (adj.) adjectiv
  • silabație: sa-pi-ent info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sapient
  • sapientul
  • sapientu‑
  • sapientă
  • sapienta
plural
  • sapienți
  • sapienții
  • sapiente
  • sapientele
genitiv-dativ singular
  • sapient
  • sapientului
  • sapiente
  • sapientei
plural
  • sapienți
  • sapienților
  • sapiente
  • sapientelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: sapientă
sapientă substantiv feminin
  • silabație: sa-pi-en-tă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sapientă
  • sapienta
plural
  • sapiente
  • sapientele
genitiv-dativ singular
  • sapiente
  • sapientei
plural
  • sapiente
  • sapientelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: sapiență
  • silabație: sa-pi-en-ță info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sapiență
  • sapiența
plural — —
genitiv-dativ singular
  • sapiențe
  • sapienței
plural — —
vocativ singular —
plural —
sapienție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sapiință
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sapient, sapiențisubstantiv masculin
sapientă, sapientesubstantiv feminin
sapient, sapientăadjectiv

  • 1. livresc (Om) plin de înțelepciune; (om) doct, învățat, savant. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    sinonime: învățat
    • format_quote Doară luăm de limbă oarecare alterații a cuvintelor întrebuințate, dar conjugația, articulul și țesetura țăranului în cît se osebește de a sapientului? RUSSO, S. 53. DLRLC
etimologie:

sapiențăsubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.