2 intrări
35 de definiții
din care- explicative (23)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- specializate (2)
- enciclopedice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sansiu sm vz saschiu
SASCHIU, saschii, s. m. Numele a două plante erbacee cu tulpina întinsă pe pământ și cu frunze persistente lucioase, una cu flori albastre (Vinca herbacea), cealaltă cu flori albastre, roșii sau albe (Vinca minor). – Din magh. szászfü.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SASCHIU, saschii, s. m. Numele a două plante erbacee cu tulpina întinsă pe pământ și cu frunze persistente lucioase, una cu flori albastre (Vinca herbacea), cealaltă cu flori albastre, roșii sau albe (Vinca minor). – Din magh. szászfü.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
sacsău sm vz saschiu[1] corectat(ă)
- În original, greșit tipărit: vz sachiu — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sacsiu sm vz saschiu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
saftiu1 sm vz saschiu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
salsău sm vz saschiu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sanșiu sm vz saschiu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sasău sm vz saschiu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sasâu sm vz saschiu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sasc sm vz saschiu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
saschiu sm [At: COTEANU. PL. 17 / V: (reg) sasc, ~său, ~seau, ~seu, ~sfiu, ~sâu, ~stiu, sacsău, sacsiu, ~ftiu, salsău, sansiu (A și: sansiu), sanșiu, saști, saștiu, săsău, zaschiu / Pl: ~ii / E: mg szászfű] (Bot) 1-2 Două plante erbacee, cu tulpină târâtoare, cu frunzele opuse, lanceolate-eliptice, cu flori albastre-violete, cu roz, rar albe, așezate solitar la subsoara frunzelor Si: (reg) brebenoc (1-2), cununiță (30, 36), nurișor1, secfiu1 (4-5) (Vinca herbacea și minor). 3 (Trs; Mar; șîc sansiu plin, sansiu de câmp, sasfiu de câmp, sastiu de câmp) Garoafă (1) (Diannthus caryophyllus). 4 (Reg; îc) Zaschiu-sălbatic Garoafă (11) (Dinthus barbatus). 5 (Reg) Cuișoare (4) (Dianthus chinesis). 6 (Reg; îf) Limba-mării (Iberis umbellata). 7 (Reg; îc) Sansiu-turcesc-de-câmp Săpunariță (Saponaria officinalis). 8-9 (Trs; îf sasău) Papură1 (Typha angustifolia și latifolia). 10 (Reg; îc) Sasăul-iepurilor Ferigă (7) (Dryopteris filix-mas). 11 (Reg; îc) Sasău-de-apă Nufăr (Nuphar luteum). corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
saseau sm vz saschiu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
saseu sm vz saschiu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sasfiu sm vz saschiu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sastire[1] sm vz saschiu
- Variantă neconsemnată în definiția principală. Posibil să fie vorba de varianta sastiu, pentru care nu există o referință încrucișată în MDA2 — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
saști sm vz saschiu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
saștiu sm vz saschiu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
săsău sm vz saschiu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zaschiu sm vz saschiu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SASCHIU s. m. Numele a două plante erbacee cu tulpina întinsă pe pămînt și cu frunze persistente lucioase: a) plantă de livadă cu flori albastre (Vinca herbacea); b) plantă de livadă și de grădină cu flori albastre, roșii (mai rar albe) (Vinca minor); brebenoc, sasău. O vițea albă împodobită cu o cunună verde de saschiu la grumaz. MARIAN, NU. 751.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
saschiu m. Bot. Tr. pervincă. [Cf. ung. SZASZ-FU].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pervíncă f., pl. e și ĭ (lat. pervinca, fr. pervenche). O plantă de grădină cu tulpina întinsă pe pămînt (vinca herbácea) saŭ tîrîtoare (vinca minor), cu florĭ albastre, roșiĭ și rar albe. – Se maĭ numește și brebănoc, cununiță, foĭofiŭ, foĭofoĭ, fonfiŭ, fonchiŭ, foaĭe’n fir, merișor, saschiŭ ș. a.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
saschíŭ m. (ung. szasz-fü, d. szasz, săsesc și fü, ĭarbă. V. sacfiŭ, foĭofoĭ). Trans. Pervincă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
saschiu s. m., art. saschiul; pl. saschii, art. saschiii (desp. -chi-ii)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!saschiu s. m., art. saschiul; pl. saschii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
saschiu s. m., art. saschiul; pl. saschii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SASCHIU s. (BOT.; Vinca herbacea și minor) (reg.) brebenoc, cununiță, merișor, pervincă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SASCHIU s. v. garoafă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
saschiu s. v. GAROAFĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SASCHIU s. (BOT.; Vinca herbacea și minor) (reg.) brebenoc, cununiță, merișor, pervincă.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
sansiu (-ii), s. m. – (Maram.) Garoafă. Mag. szegfű (Candrea).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
sansiu, sansii, s.m. – (reg.; bot.) Garoafă (Dianthus caryophyllus L.): „Fă-mă pană de sansiu” (Calendar, 1980: 74). (Maram.). – Cf. saschiu (< magh. szászfü) (Candrea, cf. DER; MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sansiu, sansii, s.m. – (bot.) Garoafă (Dianthus caryophyllus L.): „Fă-mă pană de sansiu” (Calendar 1980: 74). Termen atestat exclusiv în Maramureș. – Din magh. szegfü (Candrea cf. DER).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
SASCHÍU (< magh.) s. m. Denumirea a două plante din genul Vinca, familia apocinaceelor, cu tulpina întinsă pe pământ din care se înalță mici tulpini florifere cu flori albastre-violet, roze, rar albe. Vinca herbacea are tulpina ierbacee, de 10-40 cm și frunze subțiri, căzătoare; crește în regiuni de câmpie și dealuri joase, în locuri însorite. Vinca minor are tulpina mai lungă (60-100 cm), la bază lignificată și frunze pieloase, persistente. Crește în locuri umbrite, frecvent cultivată pe sub arbori sau pe lângă ziduri, în grădini și cimitire. Are multiple utilizări ca plantă medicinală, conținând un număr mare de aminoacizi și elemente minerale. Intră în componența unor medicamente pentru combaterea hipertensiunii, diminuarea ritmului cardiac, oxigenarea creierului etc.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VINCA L., SASCHIU, fam. Apocynaceae. Gen originar din Europa, Asia, cca 11 specii, erbacee sau arbuști, erecte sau tîrîtoare. Frunze opuse. Flori albastre, roșii sau albe, solitare, dispuse în axa frunzei, caliciul cu lacinii înguste, vîrf lung, ascuțit, corolă lungă, tubuloasă, cu limbul plan, concav, 5 petale mari, ovare mari, libere, fiecare cu cca cîte 5 semințe, fără peri.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M69) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
saschiu, saschiisubstantiv masculin
- 1. Numele a două plante erbacee cu tulpina întinsă pe pământ și cu frunze persistente lucioase, una cu flori albastre (Vinca herbacea), cealaltă cu flori albastre, roșii sau albe (Vinca minor). DEX '98 DLRLC
- O vițea albă împodobită cu o cunună verde de saschiu la grumaz. MARIAN, NU. 751. DLRLC
-
etimologie:
- szászfü DEX '98