SANHEDRIN s. n. Tribunal penal la vechii iudei; fig. grup de oameni care formează un cerc închis, având pretenția de a da, într-un anumit domeniu, sentințe infailibile. – Din fr. sanhédrin.

sanhedrin sn [At: ȘĂINEANU² / Pl: ~uri / E: fr sanhédrin] 1 Tribunal suprem, religios și civil, la vechii iudei, alcătuit din membri ai nobilimii sacerdotale Si: sinedriu. 2 Tribunal părtinitor, care dă verdicte discutabile. 3 Grup, cerc închis de oameni care pretind a da verdicte infailibile.

SANHEDRIN s. n. Tribunal suprem la vechii iudei; fig. grup de oameni care formează un cerc închis, având pretenția de a da, într-un anumit domeniu, sentințe infailibile. – Din fr. sanhédrin.

SANHEDRIN s. n. Tribunal suprem la vechii iudei; fig. grup de oameni care formează un cerc închis, avînd pretenția de a da sentințe nediscutabile într-un anumit domeniu. Titu Herdelea, care se strecurase într-un colț, intimidat de sanhedrinul redacțional, deveni centrul interesului cînd Roșu îl întrebă ce-a văzut la țară. REBREANU, R. II 25.

SANHEDRIN s.n. Tribunal la vechii evrei; consiliu suprem prezidat de marele preot, care judeca pricinile importante, interpreta legea și delibera asupra chestiunilor publice. ♦ (Fig.) Grup închis de oameni care pretind a da sentințe fără greș. [< fr. sanhédrin < gr. synedrion – tribunal, adunare].

SANHEDRIN s. n. tribunal la vechii evrei; consiliul suprem prezidat de marele preot, care judeca pricinile importante, interpreta legea și delibera asupra chestiunilor publice. (< fr. sanhédrin)

SANHEDRIN n. 1) (la vechii evrei) Tribunal suprem. 2) fig. Cerc restrâns de persoane care au pretenția de a da sentințe infailibile în anumite probleme. /<fr. sanhédrin

sanhedrin n. tribunal suprem la vechii Evrei.

* sanhedrín n., pl. urĭ (cuv. ebraic alterat din vgr. synedrion. V. sinedriŭ). Tribunalu suprem din Ierusalim al vechilor Jidanĭ p. judecarea crimelor politice și altele. Fig. Tribunal suspect.

sanhedrin (desp. -he-drin) s. n.

sanhedrin (-he-drin) s. n.

sanhedrin s. n. (sil. -drin), pl. sanhedrinuri

SANHEDRIN s. (IST.) sinedriu. (~ era tribunal penal la vechii evrei.)