SANGVÍNIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguínic, -ă adj.] – Din germ. sanguinisch.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SANGVÍNIC ~că (~ci, ~ce) v. SANGVIN. ◊ Temperament ~ tip de temperament caracterizat prin vioiciune, mobilitate. /< germ. sanguinisch
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SANGVÍNIC, -Ă adj. v. sanguinic.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SANGVÍNIC, -Ă adj. sangvin. (< germ. sanguinisch)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SANGVÍNIC adj. sangvin, (astăzi rar) sângeros. (Temperament ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sangvínic adj. m., pl. sangvínici; f. sg. sangvínică, pl. sangvínice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink