10 definiții pentru «sangvin»   declinări

SANGVÍN, -Ă, sangvini, -e, adj. 1. Care aparține sângelui, privitor la sânge, la compoziția sau la circulația sa în organism. 2. (Despre oameni) La care circulația sângelui este foarte activă; sangvinic. ♦ Temperament sangvin = temperament viu, impulsiv, mobil. [Var.: sanghín, -ă, sanguín, -ă adj.] – Din fr. sanguin, lat. sanguineus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de the_catalin | Semnalează o greșeală | Permalink

SANGVÍN ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de sânge; propriu sângelui. Grupă ~ă. 2) (despre persoane) Care are o circulație activă a sângelui. [Sil. san-gvin] /<fr. sanguin, lat. sanguineus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SANGVÍN, -Ă adj. v. sanguin.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SANGVIN1- elem. „sânge”. (< fr. sanguin-, cf. lat. sanguis, -inis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SANGVÍN2, -Ă adj. 1. referitor la sânge; prin care circulă sângele. 2. (despre oameni) cu o circulație a sângelui foarte activă; sangvinic. ♦ temperament ~ = temperament vioi; impulsiv. 3. de culoarea sângelui. (< fr. sanguin, lat. sanguineus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

!sangvín (sang-vin) adj. m., pl. sangvíni; f. sangvínă, pl. sangvíne
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de nsho_ci | Semnalează o greșeală | Permalink

SANGVÍN adj. 1. v. pletoric. 2. v. sangvinic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sangvín adj. m., pl. sangvíni; f. sg. sangvínă, pl. sangvíne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PLACHETĂ SANGVÍNĂ s. v. trombocit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

SANGVÍN, -Ă adj. (‹ fr., lat.) adj. Care aparține sângelui, privitor la sânge; prin care circulă sângele. ◊ Temperament (tip) s. = unul dintre cele patru tipuri de temperament din clasificarea lui Hipocrat; caracterizat prin vioiciune, mobilitate. Corespunde în clasificarea lui I.P. Pavlov tipului puternic, echilibrat și mobil, de activitate nervoasă superioară.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink