5 intrări

39 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÂNGER, sângeri, s. m. Arbust cu ramuri drepte, roșii toamna și iarna, cu frunzele de obicei ovale, vara verzi și toamna roșii, cu flori albe și fructe drupe negre (Cornus sanguinea). – Din sângera (derivat regresiv).

SÂNGER, sângeri, s. m. Arbust cu ramuri drepte, roșii toamna și iarna, cu frunzele de obicei ovale, vara verzi și toamna roșii, cu flori albe și fructe drupe negre (Cornus sanguinea). – Din sângera (derivat regresiv).

SÂNGERA, sângerez, vb. I. 1. Intranz. și tranz. A pierde sau a face să piardă sânge; a fi rănit sau a răni. ◊ Expr. A-i sângera (cuiva) inima = a fi îndurerat, a suferi sau a îndurera pe cineva, a-l face să sufere. ♦ Intranz. (Despre răni) A lăsa să curgă sânge. ♦ Intranz. Fig. A se osteni foarte mult; a se chinui; a suferi, a îndura multe. 2. Tranz. A efectua o sângerare (2). 3. Intranz. Fig. (Despre cer) A se înroși, a deveni roșu. 4. Intranz. și refl. (Pop.; despre vite) A se îmbolnăvi de sânge (6). [Prez. ind. și: (reg.) sânger] – Lat. sanguinare.

sânger [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~njăr / Pl: ~i sm / E: sânge + -er] 1 sm Arbust din familia cornaceelor, cu ramuri drepte, roșii toamna și vara, cu frunze de obicei ovale, vara verzi și toamna roșii, cu flori albe și fructe negre cu puncte albe Si: (reg) sângerel, sânginel, lemn-pucios (Cornus sanguinea). 2 sm (Bot; reg; șîc pomiță de ~) Salbă (11)-moale (Evonymus europaeus). 3 sn (Bot; reg; șîc ~ pătrat) Iarbă-împușcată (Hypochoeris maculata). 4 sm (Trs) Sânge (68). 5 sm (Prin confuzie) Hanger (1). 6-7 a (Îvr) Sângeros (1-2).

sângera [At: (sec. XVI) CUV. D. BĂTR. II, 470/10) / Pzi: ~rez, (rar) sânger / E: lat sanguinare] 1-2 vit A avea sau a face să aibă scurgere (abundentă) de sânge (1) (prin tăiere, lovire etc.). 3-4 vit A pierde sau a face să piardă sânge (1). 5-6 vrt A-i curge sau a face să-i curgă sânge (1) Si: (înv) a crunta (2-3), a încrunta. 7-8 vit (Fig; de obicei îcr „inimă”, „suflet” sau un echivalent al acestora) A fi sau a face să fie copleșit de tristețe, de mâhnire etc. 9-10 vit (Fig) A suferi sau a face să sufere (moral). 11 vt A face o sângerare (2). 12 vt (Pop; c. i. vite, cai, oi etc.) A lăsa sânge (1) în scop terapeutic, de obicei pentru a vindeca de sânge (69) Si: (reg) a stricni. 13 vi (Fig) A deveni roșu. 14 vr (Pex) A se colora în roșu. 15-16 vir (Pop; d. vite, cai, oi etc.) A (se) îmbolnăvi sau a fi bolnav de sânge (69) Si: a se însplina. 17-18 vir (Pop; d. vite, cai, oi etc.) A crăpa din cauza ingerării unei cantități prea mari de trifoi. 19-20 vir (Înv; d. animale) A se îmbolnăvi ca urmare a îngroșării exagerate a sângelui (1). 21 vt (Reg; c. i. oameni) A lua sânge (1).

SÂNGERA, sângerez, vb. I. 1. Intranz. și tranz. A pierde sau a face să piardă sânge; a fi rănit sau a răni. ◊ Expr. A-i sângera (cuiva) inima = a fi îndurerat, a suferi sau a îndurera pe cineva, a-l face să sufere. ♦ Intranz. (Despre răni) A lăsa să curgă sânge. ♦ Intranz. Fig. A se osteni foarte mult; a se chinui; a suferi, a îndura multe nenorociri. 2. Tranz. A efectua o sângerare (2). 3. Intranz. Fig. (Despre cer) A se înroși, a deveni roșu. 4. Intranz. și refl. (Pop.; despre vite) A se îmbolnăvi de sânge (6). [Prez. ind. și: (reg.) sânger] – Lat. sanguinare.

SÎNGER, sîngeri, s. m. Arbust cu ramuri drepte, roșii pe partea luminată, cu frunze ovale, vara verzi și toamna roșii, cu flori albe și fructe negre; crește prin păduri, crînguri și lunci (Cornus sanguinea). Tocmai cînd el se aștepta la o mîngîiere din partea ei, ea zvîcni și-l arse peste ochi c-o vărguță de sînger. SADOVEANU, O. VIII 230. Ia din mîna unui sătean tînăr un buchet de rosmarin, maci și sînger. CAMIL PETRESCU, O. II 437. Foaiă verde de sînger, Pe la cotul lui Crucer, Cine cîntă, cine plînge Tot cu lacrăme de sînge? TEODORESCU, P. P. 555.

SÎNGERA, sîngerez, vb. I. 1. Intranz. (Despre răni sau părți rănite ale corpului; p. ext. despre ființe) A pierde sau a lăsa să curgă sînge. Pentru aurul pîinii, pentru care-am luptat și sîngerat. VINTILĂ, O. 36. Ea, biata, nu mai vede spinii Și-adună flori, și mîna ei Îi sîngera, dar nu o doare, Că pentru-n spin avea o floare. COȘBUC, P. II 263. Cînd se atingea de cîte un colț de piatră, cărnurile îi sîngera. ISPIRESCU, L. 195. Rana veche ușor sîngerează, se zice despre o durere veche care revine. ♦ Fig. A suferi, a îndura multe nenorociri. N-ar fi decît natural, că doar am sîngerat destul pentru patrie. REBREANU, P. S. 118. Asupra mea se năpustiră... Onoarea mea o nimiciră, Am sîngerat, dar am tăcut. MACEDONSKI, O. I 38. ◊ Expr. A-i sîngera (cuiva) inima = a fi îndurerat, a suferi (sau, tranz., a îndurera pe cineva, a face să sufere). Transformate în fraze, lucrurile care-i sîngerau lui inima apăreau reci, mărunte și fără nici o importanță. REBREANU, R. I 298. Dacă cineva ar fi scris cugetările mele, ar fi făcut să sîngereze inima ce ar fi citit. BOLINTINEANU, O. 387. 2. Tranz. A face zgîrieturi sau răni din care curge sînge; a răni. Tătarul își găti sulița care sîngerase în ziua aceea multe trupuri. SADOVEANU, O. VII 13. Scăpasem de provizie uscată, de carnea sărată la butoi, de pesmeții pietroși în care ne rupeam dinții și ne sîngeram gingiile. BART, S. M. 96. O, nu mi-e că mi-am sîngerat La prag piciorul într-un cui, Dar mi-e că e păcat! Om bun ca dînsul nimeni nu-i. COȘBUC, P. I 94. (Fig.) Și nu te-ar ierta moșia, ba te-ar ține chiar de rău De i-ai sîngera ogorul numai pentru păsul tău. DAVILA, V. V. 121. ◊ Refl. Cu cuțitele lor se sîngerară și moldovenii, și-și atinseră pe rînd buzele de picăturile rubinii de sînge. SADOVEANU, O. VII 19. Fugit-a taurul? întrebară oamenii. – N-a fugit, răspunse el și nici n-a mai fugi, căci l-am omorît. Uitați la gurile cînilor cum s-au sîngerat în el. RETEGANUL, P. IV 43. 3. Intranz. Fig. A avea culoarea sîngelui, a se înroși. La zare neaua piscurilor sîngera în amurg. M. I. CARAGIALE, C. 39. Nori se bat la orizon, Tot apusul sîngerează. MACEDONSKI, O. I 200. 4. Intranz. și refl. (Despre vite) A se îmbolnăvi de sînge (6). Vacilor care se sîngeră să li se dea piatră vînătă și ștevie ca să le treacă. ȘEZ. XII 162. – Prez. ind. și: sînger (STANCU, D. 99).

SÂNGER ~i m. Arbust înalt, cu ramuri purpurii, cu flori albe și fructe negre, ce crește pe la margini de păduri (uneori cultivat în scopuri decorative). /v. a sângera

A SÂNGERA ~ez 1. intranz. 1) (despre răni sau despre părți ale corpului) A elimina sânge. 2) fig. A îndura foarte mult. * A-i ~ cuiva inima a fi cuprins de o mare durere. 3) fig. (despre cer) A deveni roșu-aprins (ca sângele). 2. tranz. (animale sacrificate) A supune operației de recoltare a sângelui. /<lat. sanguinare

sânger m. arbust ale cârui ramuri sunt roșii ca sângele, florile albe și fructele negre cu puncte albe (Cornus sanguinea). [Tras din sângera].

sângerà v. 1. a curge sânge din: îi sângeră nasul; 2. fig. a simți o durere asemenea unei răni sângeroase; ne sângeră inima; 3. a umplea de sânge. [Macedo-rom. sândzina = lat. SANGUINARE].

2) sînger și (ob.) -réz, a -á v. intr. (lat. sánguino, -náre [intr.], it. sanguinare, pv. sangnar, fr. saigner, cat. sp. pg. sangrar). Emit sînge: rana sîngerează încă. Fig. Inima îmĭ sîngerează. V. tr. Lovesc în cît să curgă sînge: glonțu l-a sîngerat la un picĭor. – Și însîngerez ca v. tr.

1) sînger m. (d. a sîngera saŭ d. lat. sánguinem, ac. de la sanguis, sînge; it. sangue, sînge, și sánguine, sînger). Un copăcel din neamu cornuluĭ, cu ramurile drepte și roșiĭ ca sîngele toamna și ĭarna, cu florĭ albe în corimbĭ și cu poamele ca niște bobițe negre cu puncte albe (cornus sanguinea).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sânger-pătat (plantă) s. m., pl. sângeri-pătați

sângera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sângerez, 3 sângerea; conj. prez. 1 sg. să sângerez, 3 să sângereze

!sânger-pătat (plantă) s. m., pl. sângeri-pătați

sângera (a ~) vb., ind. prez. 3 sângerea

sângera vb., ind. prez. 1 sg. sângerez, 3 sg. și pl. sângerea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POMIȚĂ-DE-SÂNGER s. v. salbă-moale, vonicer.

SÂNGER s. (BOT.; Cornus sanguinea) (reg.) sângerel, sânginel, lemn-pucios.

SÂNGER s. v. salbă-moale, vonicer.

SÂNGERA vb. 1. a (se) înroși, a (se) însângera, a (se) roși, (înv.) a (se) crunta, a (se) încrunta, (înv. Mold.) a (se) mohorâți. (A ~ tot la rană.) *2. (reg.) a însplina. (Vita s-a ~.) 3. (reg.) a stricni. (Zootehnicianul ~ vita.)

pomiță-de-sînger s. v. SALBĂ-MOALE. VONICER.

SÎNGER s. (BOT.; Cornus sanguinea) (reg.) sîngerel, sînginel, lemn-pucios.

SÎNGERA vb. 1. a (se) înroși, a (se) însîngera, a (se) roși, (înv.) a (se) crunta, a (se) încrunta, (înv. Mold.) a (se) mohorîți. (A ~ tot la rană.) 2.* (reg.) a însplina. (Vita s-a ~.) 3. (reg.) a stricni. (Zootehnicianul ~ vita.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sânger, sângeri, (sângereu), s.m. – (bot.) Arbust cu ramuri roșii toamna și iarna (Cornus sanquinea): „Cu părinți din sângerei, / Cu lacrimi din ochii mei.” (Lenghel, 1979: 155). – Der. regr. din sângera (< lat. sanguinare) (Șăineanu, Scriban, DEX); din sânge + suf. -er (MDA); lat. sanguinus „sânger” > rom. *sângen, prin disimilarea lui n cu r (cf. lat. sanguinare > rom. sângera) (Loșonți, 2001).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SANGER, Frederick (n. 1918), biochimist britanic. Pentru lucrările sale privind constituția proteinelor și în special determinarea structurii chimice a moleculei de insulină și structura inițială a genei care codifică sinteza insulinei, a fost distins cu Premiul Nobel pentru chimie în 1958 și împreună cu W. Gilbert și P. Berg în 1980. Cercetări fundamentale privind determinarea secvențelor de bază în acizii nucleici și metabolismul acestora.

SÂNGER, com. în jud. Mureș, situată în zona colinelor Comlodului, pe Pârâu de Câmpie; 2.496 loc. (2005). Stație de c. f. (în satul S.). Expl. de gaze naturale. Satul S. apare menționat documentar în 1328.

SÂNGER (< sângera) s. m. Arbust din familia cornaceelor, înalt până la 4 m, cu ramuri purpurii (uneori pe o parte verzui), frunze opuse, ovate sau eliptice, flori albe în cime umbeliforme și cu fructe drupe sferice, negricioase (Cornus sanguinea); răspândit în subarboretul pădurilor de foioase și în tufărișuri în reg. de câmpie și de deal, este cultivat uneori în scopuri decorative.

SÂNGERU, com. în jud. Prahova, situată în Subcarpații Buzăului, în depr. omonimă, la poalele dealului Istrița, pe cursul superior al râului Cricovu Sărat; 5.523 loc. (2005). Pomicultură (meri, nuci, peri). Muzeu de istorie, etnografie și științele naturii (1970). În satul S. se află biserica Sf. Andrei (1793-1816) și conacul „Bozianu” (1793).

SÎNGER, boier mold., sec. XV (Gane); – din satul Sîngerii (Arh); Grui Sînger; subst.

Cornus sanguinea L., « Sînger ». Specie care înflorește în mai-iun., după înfrunzire. Flori albe, în racem umbeliform, pubescent, terminal. Frunze (cca 10 cm lungime) lat-ovate, eliptice, scurt-acuminate, pubescente, 3-5 perechi de nervuri laterale arcuate, toamna se colorează în roșu-aprins. Arbust pînă la 4 m înălțime, erect, scoarța nu se exfoliază, lujeri subțiri, roșii, muguri opuși. Fructe, drupe negre, globuloase, se coc toamna.

Intrare: sanger
sanger
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Sânger
Sânger nume propriu
nume propriu (I3)
  • Sânger
Intrare: sânger
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sânger
  • sângerul
  • sângeru‑
plural
  • sângeri
  • sângerii
genitiv-dativ singular
  • sânger
  • sângerului
plural
  • sângeri
  • sângerilor
vocativ singular
plural
sânjăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sânger-pătat
sânger-pătat substantiv masculin
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sânger-pătat
  • sângerul-pătat
plural
  • sângeri-pătați
  • sângerii-pătați
genitiv-dativ singular
  • sânger-pătat
  • sângerului-pătat
plural
  • sângeri-pătați
  • sângerilor-pătați
vocativ singular
plural
Intrare: sângera
sângera1 (1 -rez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sângera
  • sângerare
  • sângerat
  • sângeratu‑
  • sângerând
  • sângerându‑
singular plural
  • sângerea
  • sângerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sângerez
(să)
  • sângerez
  • sângeram
  • sângerai
  • sângerasem
a II-a (tu)
  • sângerezi
(să)
  • sângerezi
  • sângerai
  • sângerași
  • sângeraseși
a III-a (el, ea)
  • sângerea
(să)
  • sângereze
  • sângera
  • sângeră
  • sângerase
plural I (noi)
  • sângerăm
(să)
  • sângerăm
  • sângeram
  • sângerarăm
  • sângeraserăm
  • sângerasem
a II-a (voi)
  • sângerați
(să)
  • sângerați
  • sângerați
  • sângerarăți
  • sângeraserăți
  • sângeraseți
a III-a (ei, ele)
  • sângerea
(să)
  • sângereze
  • sângerau
  • sângera
  • sângeraseră
sângera2 (1 -r) verb grupa I conjugarea I
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sângera
  • sângerare
  • sângerat
  • sângeratu‑
  • sângerând
  • sângerându‑
singular plural
  • sângeră
  • sângerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sânger
(să)
  • sânger
  • sângeram
  • sângerai
  • sângerasem
a II-a (tu)
  • sângeri
(să)
  • sângeri
  • sângerai
  • sângerași
  • sângeraseși
a III-a (el, ea)
  • sângeră
(să)
  • sângere
  • sângera
  • sângeră
  • sângerase
plural I (noi)
  • sângerăm
(să)
  • sângerăm
  • sângeram
  • sângerarăm
  • sângeraserăm
  • sângerasem
a II-a (voi)
  • sângerați
(să)
  • sângerați
  • sângerați
  • sângerarăți
  • sângeraserăți
  • sângeraseți
a III-a (ei, ele)
  • sângeră
(să)
  • sângere
  • sângerau
  • sângera
  • sângeraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sânger, sângerisubstantiv masculin

  • 1. Arbust cu ramuri drepte, roșii toamna și iarna, cu frunzele de obicei ovale, vara verzi și toamna roșii, cu flori albe și fructe drupe negre (Cornus sanguinea). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tocmai cînd el se aștepta la o mîngîiere din partea ei, ea zvîcni și-l arse peste ochi c-o vărguță de sînger. SADOVEANU, O. VIII 230. DLRLC
    • format_quote Ia din mîna unui sătean tînăr un buchet de rosmarin, maci și sînger. CAMIL PETRESCU, O. II 437. DLRLC
    • format_quote Foaiă verde de sînger, Pe la cotul lui Crucer, Cine cîntă, cine plînge Tot cu lacrăme de sînge? TEODORESCU, P. P. 555. DLRLC
etimologie:

sângera, sângerezverb

  • 1. intranzitiv tranzitiv A pierde sau a face să piardă sânge; a fi rănit sau a răni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: răni
    • format_quote Pentru aurul pîinii, pentru care-am luptat și sîngerat. VINTILĂ, O. 36. DLRLC
    • format_quote Ea, biata, nu mai vede spinii Și-adună flori, și mîna ei Îi sîngera, dar nu o doare, Că pentru-n spin avea o floare. COȘBUC, P. II 263. DLRLC
    • format_quote Cînd se atingea de cîte un colț de piatră, cărnurile îi sîngera. ISPIRESCU, L. 195. DLRLC
    • format_quote Tătarul își găti sulița care sîngerase în ziua aceea multe trupuri. SADOVEANU, O. VII 13. DLRLC
    • format_quote Scăpasem de provizie uscată, de carnea sărată la butoi, de pesmeții pietroși în care ne rupeam dinții și ne sîngeram gingiile. BART, S. M. 96. DLRLC
    • format_quote O, nu mi-e că mi-am sîngerat La prag piciorul într-un cui, Dar mi-e că e păcat! Om bun ca dînsul nimeni nu-i. COȘBUC, P. I 94. DLRLC
    • format_quote figurat Și nu te-ar ierta moșia, ba te-ar ține chiar de rău De i-ai sîngera ogorul numai pentru păsul tău. DAVILA, V. V. 121. DLRLC
    • format_quote reflexiv Cu cuțitele lor se sîngerară și moldovenii, și-și atinseră pe rînd buzele de picăturile rubinii de sînge. SADOVEANU, O. VII 19. DLRLC
    • format_quote reflexiv Fugit-a taurul? întrebară oamenii. – N-a fugit, răspunse el și nici n-a mai fugi, căci l-am omorît. Uitați la gurile cînilor cum s-au sîngerat în el. RETEGANUL, P. IV 43. DLRLC
    • 1.1. figurat A suferi, a îndura multe nenorociri. DLRLC
      • format_quote N-ar fi decît natural, că doar am sîngerat destul pentru patrie. REBREANU, P. S. 118. DLRLC
      • format_quote Asupra mea se năpustiră... Onoarea mea o nimiciră, Am sîngerat, dar am tăcut. MACEDONSKI, O. I 38. DLRLC
      • chat_bubble A-i sângera (cuiva) inima = a fi îndurerat, a suferi sau a îndurera pe cineva, a-l face să sufere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Transformate în fraze, lucrurile care-i sîngerau lui inima apăreau reci, mărunte și fără nici o importanță. REBREANU, R. I 298. DLRLC
        • format_quote Dacă cineva ar fi scris cugetările mele, ar fi făcut să sîngereze inima ce ar fi citit. BOLINTINEANU, O. 387. DLRLC
    • 1.2. intranzitiv (Despre răni) A lăsa să curgă sânge. DEX '09 DEX '98
    • 1.3. intranzitiv figurat A se osteni foarte mult; a suferi, a îndura multe. DEX '09
    • chat_bubble Rana veche ușor sângerează, se zice despre o durere veche care revine. DLRLC
  • 2. tranzitiv A efectua o sângerare. DEX '09 DEX '98
  • 3. intranzitiv figurat (Despre cer) A se înroși, a deveni roșu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: înroși
    • format_quote La zare neaua piscurilor sîngera în amurg. M. I. CARAGIALE, C. 39. DLRLC
    • format_quote Nori se bat la orizon, Tot apusul sîngerează. MACEDONSKI, O. I 200. DLRLC
  • 4. intranzitiv reflexiv popular (Despre vite) A se îmbolnăvi de sânge. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vacilor care se sîngeră să li se dea piatră vînătă și ștevie ca să le treacă. ȘEZ. XII 162. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic