5 definiții pentru sanducel
Explicative DEX
sanducel sn [At: (a. 1715) ȘIO II1, 313 / V: sân~, sun~ / Pl: ~e / E: sandâc1 + -el] 1-2 (Îrg; șhp) Sandâc1 (1) (mic).
sânducel sn vz sanducel
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sunducel sn vz sanducel
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
SANDUCEL s.n. (Mold., ȚR) Diminutiv al lui sanduc. A: Sanducel de aur bătut cu rubinuri. EROTOCRIT; cf. IM 1754, 103r. B: Cu oglinjoarele, cu sănducealele, cu sticlișoarele, cu floricealele, cine cu ce apucase. IM 1730, 144v. Variante: senducel (IM 1754, 103r). Etimologie: sanduc + suf. -el. Vezi și sanduc.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sanducel, sanducele, s.n. (înv. și reg.) cuferel, lădiță.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: sanducel
sanducel substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
sânducel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)