sancționare sf [At: NEGULICI / P: ~ți-o~ / V: (înv) ~iun~ / Pl: ~nări / E: sancționa] 1 Ratificare a unei legi, a unei decizii, a unei stări de fapt. 2 Aplicare a unei sancțiuni (6) Si: pedepsire. 3 (Pex) Dezaprobare (a cuiva sau a ceva).

SANCȚIONARE, sancționări, s. f. Acțiunea de a sancționa. 1. Confirmare, aprobare, consfințire a unei legi, a unei dispoziții, a unui act. 2. Aplicare a unei pedepse; pedepsire.

SANCȚIONARE s.f. Acțiunea de a sancționa și rezultatul ei; confirmare, pedepsire, sancțiune. [< sancționa].

sancționa vt [At: AR (1829), 1472/32 / V: (înv) ~iuna, ~nț ~, ~ni^[1] / Pzi: ~nez / E: fr sanctionner] 1 A confirma printr-o sancțiune (1). 2 A da un caracter legal sau oficial. 3 (Pgn) A recunoaște drept valabil, adevărat, just etc. 4 A conferi un caracter durabil. 5 A consacra (5). 6 (Și prin lărgirea sensului) A aplica o sancțiune (6) Si: a pedepsi. 7 (Pex) A dezaproba (1).

sancțiuna v vz sancționa

sancțiunare sf vz sancționare

sanționa v vz sancționa

sanționi^[1] v vz sancționa

SANCȚIONA, sancționez, vb. I. Tranz. 1. A aproba, a confirma, a întări o lege, o dispoziție, un act printr-o semnătură autorizată, pentru a-i da valabilitate; p. ext. a încuviința, a statornici, a consfinți. În urma unei cereri formale a unei deciziuni a Consiliului de Miniștri sancționate de domn. KOGĂLNICEANU, S. A. 159. 2. A aplica o pedeapsă, a pedepsi. – Pronunțat: -ți-o-.

SANCȚIONA vb. I. tr. 1. A aproba, a confirma, a întări o lege, o dispoziție etc. printr-o semnătură autorizată. 2. A pedepsi. [< fr. sanctionner].

SANCȚIONA vb. tr. 1. a confirma, a întări o lege, o dispoziție printr-o semnătură autorizată; a ratifica. 2. a aplica o sancțiune (2). (< fr. santionner)

A SANCȚIONA ~ez tranz. 1) (legi, dispoziții, acte etc.) A confirma printr-o semnătură; a aproba; a ratifica. 2) (persoane) A pedepsi, aplicând o sancțiune. [Sil. -sanc-ți-o-na] /<fr. sanctionner

sancționà v. a da sancțiune, a confirma.

* sancționéz v. tr. (d. sancțiune; fr. sanctionner). Daŭ sancțiune, confirm, întăresc: a sancționa o lege. Pedepsesc, aplic o sancțiune: l-a sancționat.

sancționare (desp. sanc-ți-o-) s. f., g.-d. art. sancționării; pl. sancționări

sancționare (sanc-ți-o-) s. f., g.-d. art. sancționării; pl. sancționări

sancționare s. f. (sil. sanc-ți-o-), g.-d. art. sancționării; pl. sancționări

sancționa (a ~) (desp. sanc-ți-o-) vb., ind. prez. 1 sg. sancționez, 3 sancționează; conj. prez. 1 sg. să sancționez, 3 să sancționeze

sancționa (a ~) (sanc-ți-o-) vb., ind. prez. 3 sancționează

sancționa vb. (sil. sanc-ți-o-), ind. prez. 1 sg. sancționez, 3 sg. și pl. sancționează

SANCȚIONARE s. I. 1. v. pedepsire. 2. v. penalizare. II. v. confirmare.

SANCȚIONARE s. v. blam, blamare, condamnare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare.

SANCȚIONARE s. (JUR.) 1. pedepsire. (~ unei contravenții.) 2. confirmare, consacrare, consfințire, întărire, ratificare, sancțiune, validare, (înv.) sacrare. (~ a unei legi.)

sancționare s. v. BLAM. BLAMARE. CONDAMNARE. DEZAPROBARE. ÎNFIERARE. NEAPROBARE. REPROBARE. RESPINGERE. STIGMATIZARE.

SANCȚIONA vb. v. blama, condamna, dezaproba, înfiera, proscrie, reproba, respinge, stigmatiza.

SANCȚIONA vb. I. 1. v. pedepsi. 2. v. penaliza. II. v. confirma.

sancționa vb. v. BLAMA. CONDAMNA. DEZAPROBA. ÎNFIERA. PROSCRIE. REPROBA. RESPINGE. STIGMATIZA.

SANCȚIONA vb. (JUR.) 1. a pedepsi. (L-a ~ cu amendă.) 2. a confirma, a consacra, a consfinți, a întări, a ratifica, a valida, (înv.) a sacra. (Adunarea a ~ aceste măsuri.)