SANCHO [sántʃo], numele a doi regi ai Portugaliei. Mai important: S. I Întemeietorul (1185-1211), fiul lui Alfonso I Henriques. S-a îngrijit de repopularea reg. pustiite – încurajând colonizările -, a fondat noi orașe, a reconstruit și întărit fortărețele și castelele din ținuturile de frontieră și s-a preocupat de întemeierea ordinelor cavalerești. În 1189, având și sprijinul unei flote cruciate, aflată în escală la Lisabona, a atacat stăpânirile almoravide din Pen. Iberică, dar conducătorul acestora, al-Mansur, a ripostat (1190-1191), creștinii pierzând controlul asupra terit. de la sud. de fl. Tajo (cu excepția Evorei).

SANCHO PANZA [sántʃo pánθa], erou al romanului „Don Quijote de la Mancha” de Cervantes. Scutier al cavalerului Don Quijote, el întruchipează, în contrast cu imaginația dezlănțuită a stăpânului său, spiritul practic, simțul empiric al realității.