SANATORIÁL, -Ă, sanatoriali, -e adj. Care ține de sanatoriu, privitor la sanatoriu; cu regim de sanatoriu. [Pr.: -ri-al] – Sanatoriu + suf. -al.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SANATORIÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de sanatoriu; propriu sanatoriului. Regim ~. /sanatoriu + suf. ~al
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SANATORIÁL, -Ă adj. Referitor la sanatoriu; cu regim de sanatoriu. [Pron. -ri-al. / < sanatoriu + -al].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SANATORIÁL, -Ă adj. referitor la sanatoriu. (< fr. sanatorial)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

sanatoriál adj. m. (sil. -ri-al), pl. sanatoriáli; f. sg. sanatoriálă, pl. sanatoriále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink