SAMUIL, țar (997-1014) al Țaratului Bulgar de Apus. A purtat un îndelungat război cu Imp. Bizantin, eliberând o mare parte a Bulgariei și cucerind Tesalia, Epirul și o parte a Serbiei. În cele din urmă trupele sale au fost înfrânte în bătălia de la Belașița (29 iul. 1014) de cele ale împăratului bizantin Vasile II, care a fost supranumit Bulgaroctonul, adică „omorâtorul de bulgari”, datorită cruzimii sale. După victorie, din ordinul bazileului au fost orbiți prin scoaterea ochilor 15.000 de prizonieri bulgari, după care au fost eliberați. Se zice că țarul bulgar, văzându-și oștenii mutilați, și-a pus capăt zilelor (oct.).

SAMUIL ebr. Shĕmuel (Brockhaus). 1. Samuilă, olt. 2. Samoil (Ard II 43; 16 A III 10); -ă (Ard I 200; Mar; Isp II²) și Sămoilă (Cand). 3. Sămăil/ă băn. și t. (Mus 55); -ești (Sur VII și 16 A III 126); -eni s. (16 B III 368). 4. Cu met.: Sămălia t. (16 B IV 259). 5. Cu apoc.: Samăi, Zaharie (Ard II 150); pren., 1771 (Paș). 6. Trunchiat: Sam, și -ul (Mar); Sămești (Dm). 7. Cu fon. lat.-magh. Șamu (Ard II 86). 8. Cu afer.: Molă, Molică (etim. Paș).

Samuel (Samuil), proroc și judecător (conducător) al evreilor în sec. 9 î. Hr. A vestit venirea lui Iisus Hristos și a proclamat și „uns” ca regi ai poporului Israel pe Saul și apoi pe David. ♦ Cartea întâi și a doua a lui Samuel (Cartea întâi și a doua a Regilor) v. carte.