13 definiții pentru samavolnicie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SAMAVOLNICIE, samavolnicii, s. f. Faptul de a acționa după bunul-plac, nesocotind și încălcând voința și drepturile altora; act samavolnic. – Samavolnic + suf. -ie.

samavolnicie sf [At: CORESI, EV. 24 / V: (înv) ~mov~ / Pl: ~ii / E: samavolnic + -ie] 1 (Înv; îf samovolnicie) Libertate de a lucra, de a acționa fiecare după voia sa. 2 Libertate pe care și-o arogă cineva de a proceda, de a acționa după bunul său plac, prin încălcarea (flagrantă a) voinței și a drepturilor altora. 3 Atitudine, acțiune, manifestare samavolnică (2). corectat(ă)

SAMAVOLNICIE, samavolnicii, s. f. Faptul de a acționa după bunul plac, nesocotind și încălcând voința și drepturile altora; act samavolnic. – Samavolnic + suf. -ie.

SAMAVOLNICIE, samavolnicii, s. f. Faptul de a acționa după bunul plac, nesocotind legile și încălcînd drepturile cetățenilor; act samavolnic. Guvern îi aista?... Guvern regulamentar ori pașalîc, în care domnește interesul și samavolnicia? ALECSANDRI, T. 1341. Ai fost obijduit prin vro samavolnicie din partea lor? id. ib. 1357.

SAMAVOLNICIE ~i f. 1) Acțiune arbitrară care încalcă drepturile și voința altora; silnicie. 2) Faptă samavolnică. /samovolnic + suf. ~ie

samovolnic(ie) a. și f. arbitrar (vorbă ieșită din uz sau luată în mod ironic): în care domnește interesul și samovolnicia AL. [Tras din samovolnic = rus. SAMOVOLĬNIKŬ, lit. de sine voitor].

samovolnicíe f. (d. samovolnic). Rar. Arbitrar, procedură samovolnică. – Și sama-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

samavolnicie s. f., art. samavolnicia, g.-d. art. samavolniciei; pl. samavolnicii, art. samavolniciile (desp. -ci-i-)

samavolnicie s. f., art. samavolnicia, g.-d. art. samavolniciei; pl. samavolnicii, art. samavolniciile

samavolnicie s. f., arf. samavolnicia, g.-d. art. samavolniciei; pl. samavolnicii, art. samavolniciile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SAMAVOLNICIE s. 1. v. abuz. 2. v. tiranie.

SAMAVOLNICIE s. 1. abuz, exces, silnicie, (înv. și reg.) silă, (înv.) puternicie, (grecism înv.) catahris. (A fost blamat pentru ~iile lui.) 2. despotism, tiranie, (înv.) despoție. (~ unei guvernări.)

Intrare: samavolnicie
samavolnicie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • samavolnicie
  • samavolnicia
plural
  • samavolnicii
  • samavolniciile
genitiv-dativ singular
  • samavolnicii
  • samavolniciei
plural
  • samavolnicii
  • samavolniciilor
vocativ singular
plural
samovolnicie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

samavolnicie, samavolniciisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a acționa după bunul-plac, nesocotind și încălcând voința și drepturile altora; act samavolnic. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Guvern îi aista?... Guvern regulamentar ori pașalîc, în care domnește interesul și samavolnicia? ALECSANDRI, T. 1341. DLRLC
    • format_quote Ai fost obijduit prin vro samavolnicie din partea lor? ALECSANDRI, T. 1357. DLRLC
etimologie:
  • Samavolnic + sufix -ie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.