opțiuni
  • info

2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘAMOT s. n. v. șamotă.

ȘAMOTA, șamotez, vb. I Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă. – Din germ. schamottieren. Cf. șamotă.

ȘAMOTĂ, șamote, s. f. Material refractar obținut din argilă arsă și măcinată, care se întrebuințează la prepararea cărămizilor și a altor materiale refractare; p. ext. cărămidă sau placă refractară preparată din astfel de argilă. [Var.: șamot s. n.] – Din germ. Schamotte, fr. chamotte.

ȘAMOTĂ, șamote, s. f. Material refractar obținut din argilă arsă și măcinată, care se întrebuințează la prepararea cărămizilor și a altor materiale refractare; p. ext. cărămidă sau placă refractară preparată din astfel de argilă. [Var.: șamot s. n.] – Din germ. Schamotte, fr. chamotte.

șamot sn vz șamotă

șamota vt [At: DL / Pzi: ~tez / E: șamotă] (Ind) 1 (C. i. argilă) A transforma în șamotă (1). 2 (C. i. sobe, cuptoare etc.) A căptuși cu șamotă (2).

șamotă sf [At: MACAROVICI, CH. 357 / V: (rar) ~mot sn / Pl: ~te / E: fr chamotte, ger Schamotte] (Ind) 1 Material refractar care se obține prin măcinarea argilei arse și care se folosește la prepararea cărămizilor și a altor produse refractare. 2 (Pex) Cărămidă din șamotă (1).

ȘAMOTA, șamotez, vb. I. Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă. – Din germ. schamottieren. Cf. șamotă

ȘAMOTA, șamotes, vb. I. Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă.

ȘAMOTĂ s. f. Argilă arsă și măcinată, care se întrebuințează la prepararea cărămizilor și a altor materiale refractare; cărămidă refractară preparată din astfel de argilă. – Variantă: șamot s. n.

ȘAMOT s.n. v. șamotă.

ȘAMOTA vb. I. tr. A căptuși un cuptor cu șamotă. [< germ. schamottieren].

ȘAMOTĂ s.f. Material obținut prin măcinarea unei argile refractare arse, folosit la fabricarea produselor refractare. [Var. șamot s.n. / < germ. Schamotte].

ȘAMOTA vb. tr. 1. a transforma argila în șamotă. 2. a căptuși un cuptor, o sobă etc. cu șamotă. (< germ. schamottieren)

ȘAMOTĂ s. f. 1. material prin măcinarea argilei arse, la fabricarea produselor refractare. 2. produs refractar din șamotă (1). (< germ. Schamotte, fr. chamotte)

A ȘAMOTA ~ez tranz. (cuptoare, sobe etc.) A căptuși cu șamotă; a acoperi cu un strat refractar. /Din șamotă

ȘAMOTĂ ~e f. 1) Material obținut din argilă arsă și măcinată, din care se fabrică produse refractare. Mortar de ~. 2) Cărămidă sau placă făcută dintr-un astfel de material. /<germ. Schamotte, fr. chamotte

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șamota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. șamotez, 3 șamotează; conj. prez. 1 sg. să șamotez, 3 să șamoteze

șamotă s. f., g.-d. art. șamotei; pl. șamote

șamota (a ~) vb., ind. prez. 3 șamotează

șamotă s. f., g.-d. art. șamotei; pl. șamote

șamota vb., ind. prez. 1 sg. șamotez, 3 sg. și pl. șamotează

șamotă s. f., pl. șamote

șamotă

Intrare: șamota
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șamota
  • șamotare
  • șamotat
  • șamotatu‑
  • șamotând
  • șamotându‑
 singular plural
  • șamotează
  • șamotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șamotez
 (să)
  • șamotez
  • șamotam
  • șamotai
  • șamotasem
a II-a (tu)
  • șamotezi
 (să)
  • șamotezi
  • șamotai
  • șamotași
  • șamotaseși
a III-a (el, ea)
  • șamotează
 (să)
  • șamoteze
  • șamota
  • șamotă
  • șamotase
plural I (noi)
  • șamotăm
 (să)
  • șamotăm
  • șamotam
  • șamotarăm
  • șamotaserăm
  • șamotasem
a II-a (voi)
  • șamotați
 (să)
  • șamotați
  • șamotați
  • șamotarăți
  • șamotaserăți
  • șamotaseți
a III-a (ei, ele)
  • șamotează
 (să)
  • șamoteze
  • șamotau
  • șamotară
  • șamotaseră
Intrare: șamotă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șamotă
  • șamota
plural
  • șamote
  • șamotele
genitiv-dativ singular
  • șamote
  • șamotei
plural
  • șamote
  • șamotelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șamot
  • șamotul
  • șamotu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • șamot
  • șamotului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șamota, șamotezverb

  • 1. A căptuși un cuptor cu șamotă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. A transforma argila în șamotă. MDN '00
etimologie:

șamotă, șamotesubstantiv feminin

  • 1. Material refractar obținut din argilă arsă și măcinată, care se întrebuințează la prepararea cărămizilor și a altor materiale refractare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. prin extensiune Cărămidă sau placă refractară preparată din astfel de argilă. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.