2 intrări
8 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SAMNIT, -Ă, samniți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație care a locuit în Antichitate în centrul Peninsulei Italice și a opus o puternică rezistență cuceririi romane; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține samniților (1), referitor la samniți. – Din lat., fr. Samnites.
samnit, ~ă smf, a [At: DER / Pl: ~iți, ~e / E: lat Samnites, fr Samnites] 1-2 (Lpl; șîs triburi samnite) (Populație) italică din centrul penisulei Italice, supusă de romani la începutul sec. III î. C. 3-4 (Persoană) care aparținea populației samnite (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SAMNIȚI s. m. pl. Populație care a locuit în antichitate în centrul Peninsulei Italice și a opus o puternică rezistență cuceririi romane. – Din lat. fr. Samnites.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
Samniți m. pl. popor din Samniu.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
samnit adj. m., s. m., pl. samniți; adj. f., s. f. samnită, pl. samnite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
samnit adj. m., s. m., pl. samniți; adj. f., s. f. samnită, pl. samnite
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de gall
- acțiuni
samnit s. m., pl. samniți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
SAMNÍȚI (< fr., lat.) s. m. pl. Populație italică din centrul Pen. Italice, vorbind o limbă aparținând grupului osco-umbrian; supusă de romani (343-341; 327-304; 298-290 și 282-272 î. Hr.). Creatorii unei arte originale.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
samnit, samnităadjectiv
etimologie:
- Samnites DEX '09
samnit, samnițisubstantiv masculin samnită, samnitesubstantiv feminin
- 1. Populație care a locuit în Antichitate în centrul Peninsulei Italice și a opus o puternică rezistență cuceririi romane. DEX '09
- 1.1. Persoană care făcea parte din această populație. DEX '09
-
etimologie:
- Samnites DEX '09